Un sanatoriu de ieri și de azi, deopotrivă un punct al cunoașterii vieții și al trăirii sfârșitului, locul de trăit viața și de murit moartea, oameni care urcă aici, ca pacienți sau ca vizitatori de ocazie, urmând parcă un fir de atracție magică, personaje ale căror destine se intersectează, mai mult sau mai puțin, cu recluziunea pe care pavilioanele ascunse în pădure o presupun, viață care nu se sinchisește de vecinătatea morții, retragere nesperată - ca un fel de emigrare interioară - din fața unei Românii chinuite de șirul de barbarii comuniste și postcomuniste, iată câteva din nucleele pe seama cărora se desfășoară întreaga poveste din romanul pe care îl pun la cale. Încă un efort susținut, ca pentru turnantele finale din cursele de fond, și totul se va lega așa cum am visat și am sperat, totul va căpăta sensul după care tânjesc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
A apărut "Bucovina literară" (nr. 1-2-3, 2023), cu multe contribuții valoroase, ca de obicei, dar și cu povestirea mea "Totu... -
Omul himeric trăiește poezia, dar nu face mult caz de această trăire pentru că nu este interesat de ecourile modului său de a percepe viaț...
-
Vasile Baghiu Călătoria sau școala himerică a poeziei trăite Între formele de trăire poetică accesibile în epoca noastră omului himeri... -
Vasile Baghiu Oamenii și războaiele lor mici de fiecare zi Război între noi, uneori. Adesea, de fapt. Cu un război la propriu aproape, l...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu