Nu te plânge!

După ce ajungi la pământ, doborât, lucrul pe care nu trebuie cu niciun chip niciodată să-l faci este să te plângi: că lumea e rea, că eşti nedreptăţit, că soarta îţi este împotrivă şi aşa mai departe, chestii din astea. Nu. Dacă ai cât de cât un dram de minte şi încă un pic de putere, reformulează planurile, resetează-le. Pentru că nimeni nu va fi impresionat de plângerea ta. Şi apoi, chiar dacă, totuşi, se va găsi, dintre cei apropiaţi, cineva care să te înţeleagă şi să te compătimească, tot nu-ţi va folosi la nimica nimicuţa. Aşa că nu mai pierde timpul, mişcă-te din loc şi continua cu maximă seriozitate să faci ceea ce ştii să faci, adică să scrii, dacă eşti scriitor! Sunt păţit, aşa că pot spune că un moment de cădere se poate transforma într-un moment de relansare dacă ştii să-l ignori şi să-ţi vezi de drum mai departe.