Scrisul drag care ți s-a infiltrat, încetul cu încetul, în sânge, ca un drog

Dimineață cu scris, iar, după ce am umblat câteva zile, cu Iuliana, săptămâna trecută, pe niște drumuri transilvane, la Cluj, unde ne sunt copiii, și la Oradea, la Zilele Revistei Familia. Bucuria de a-mi revedea copiii iubiți și de a mă reîntâlni cu niște scriitori, dar și senzația de părăsire a unui prieten, pentru că în fond scrisul îmi este prieten. Scrisul, în particular scrisul la roman, este un lucru de care trebuie să te ții aproape dacă vrei să se îmblânzească pentru tine, dacă vrei să se aleagă ceva după munca deloc ușoară pe care o presupune, dacă înțelegi că este deja o parte importantă a vieții tale, că reușește să-ți organizeze emoțiile în așa fel încât să devină evenimente, întâmplări, la fel de reale ca evenimentele și întâmplările vieții, la rândul lor topite în scrisul drag care ți s-a infiltrat, încetul cu încetul, în sânge, ca un drog.