Până la depunerea manuscrisului la editură

Până la depunerea manuscrisului la editură, ai de a face cu o carte pe care dacă o lași mai mult timp - săptămâni sau luni - deoparte riști să-ți devină străină. Înstrăinarea de ea este recomandabilă după publicare, în nici un caz înainte. Și nici acea înstrăinare de după momentul momentului nu ar trebui să fie totală, pentru că e de aşteptat, încă, poate toată viața, că o vei susține, îi vei urmări drumul, o vei apăra dacă va fi nevoie. Nu publici o carte și gata... Nu stai liniștit acasă presupunând singur că toţi cititorii și criticii abia așteaptă (nu-i așa?), stau la coadă, ca să apuce un exemplar, să o citească, să o comenteze. Mi-a fost ușor să scriu "Planuri de viaţă" în numai șase luni, pentru că după ce m-am gândit la ea vreun an sau mai mult, din momentul în care am scris prima frază nu m-am mai oprit până la punctul final, urmând un program zilnic de la care nu m-am abătut deloc. Te împrietenești cu lumea dintr-o carte pe care o scrii numai dacă te ții aproape de ea. Acum, tot așa, până la anul, când îl voi preda, romanul pe care îl am în lucru îmi devine tot mai familiar tocmai pentru că mă țin de el zilnic și - deși poate mai greu de crezut - pentru că vorbesc/scriu despre el aici.