Nu pot spune că zilele în care nu
reușesc să scriu sunt ratate, pentru că nu sunt genul de scriitor
"disperat" care pune scrisul mai presus de viață. Am numai așa o
părere de rău că m-am lăsat dus de valul trăirii și nu am mai găsit nici măcar
câte o jumătate de ceas pentru unele însemnări sau pentru două-trei fraze. Iar
regretul acesta nu e semn bun niciodată. E un avertisment serios că ar cam fi timpul
să mă mișc repede la lucru și să nu mă mai lamentez ca un "loser",
dacă nu cumva vreau să ajung să regret și mai mult și să-mi fie apoi și mai
greu să continui.
Scrisul mă protejează și îmi alungă adesea fricile și neliniștile, poate datorită puterii extraordinare pe care o are de a dilata timpul.Trăiesc uneori într-un fel de cuib de protecție construit din fraze, versuri, capitole, pasaje, cuvinte și mai ales, pe seama lor, din trăiri atât de aparte încât mereu va fi nevoie de pagini noi pentru a le cuprinde.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Vasile Baghiu: Echilibru & coordonare cu ajutorul poeziei. Cronică la volumul Sindromul Joubert (Ed. Cartier, 2023)
Vasile Baghiu Echilibru & coordonare cu ajutorul poeziei ...
-
Vasile Baghiu Echilibristică po(i)etică deasupra “hăului” * Cronica este ...
-
Vasile Baghiu Clovnerii suprarealist-postmoderniste cu mesaj cifrat Cronică apărută î...
-
Vasile Baghiu Două adevăruri care se intersectează Apărut în revista Ficțiunea (n. 113/ februarie 2025), ca răspuns la o anchetă desp...
-
Vasile Baghiu Poezia liniștii interioare Cronică apărută în Observator cultural ...
-
"Alergările unui scriitor" este o carte norocoasă. Inspirată de alergările mele reale (și salvatoare) din ultimii aproape trei a...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu