Nu pot spune că zilele în care nu
reușesc să scriu sunt ratate, pentru că nu sunt genul de scriitor
"disperat" care pune scrisul mai presus de viață. Am numai așa o
părere de rău că m-am lăsat dus de valul trăirii și nu am mai găsit nici măcar
câte o jumătate de ceas pentru unele însemnări sau pentru două-trei fraze. Iar
regretul acesta nu e semn bun niciodată. E un avertisment serios că ar cam fi timpul
să mă mișc repede la lucru și să nu mă mai lamentez ca un "loser",
dacă nu cumva vreau să ajung să regret și mai mult și să-mi fie apoi și mai
greu să continui.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Dacă psihologia a putut fi adusă încetul cu încetul în zona ştiinţei, mă întreb de ce nu ar putea să se întâmple acelaşi lucru şi cu poezia....
-
Poetul Nicolae Coande, prietenul meu, se întreabă într-un e-mail pe care l-am primit zilele trecute (sper să nu se supere că îl bârfesc aici... -
Pregătiri pentru călătorii prin Europa, pentru revederea unor locuri și a unor oameni dragi, pentru inspirația pe care o voi trăi în peregri...
-
Scrisul poeziei devine nu de puține ori o ocupație care ar putea să nu aibă nici un înțeles pentru privitorul din afară. Două sau trei rându... -
"Zona literară", numărul 7-8/2012. AICI găsiţi revista în format PDF. Zon@ncheta: Curente, generaţii şi premii literare Vasile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu