O frază mai lemnoasă, un cuvânt nepotrivit, o perspectivă
prea livrescă sau prea neșlefuită, o intruziune prea evidentă a naratorului în
viața personajelor sau o detașare nefirească, un ton inadecvat, în fine, o
mișcare stângace de acest tip, doar unul din lucrurile astea și toată
construcția, toată schelăria romanului la care lucrezi începe să scârțâie. De
departe, în viață e mai convenabil, pentru că mai ai șanse, dacă greșești, să resetezi totul și să te reabilitezi în ochii celorlalți, pentru că se știe, nimeni nu e perfect, iar
oamenii înțeleg genul acesta de impas. Într-un roman însă, orice eroare pe care
nu ai prins-o la timp te duce pe un drum fără întoarcere, din care nu te mai
poți salva decât scriind pur și simplu o altă carte, pentru că întregul a fost
compromis.
Scrisul mă protejează și îmi alungă adesea fricile și neliniștile, poate datorită puterii extraordinare pe care o are de a dilata timpul.Trăiesc uneori într-un fel de cuib de protecție construit din fraze, versuri, capitole, pasaje, cuvinte și mai ales, pe seama lor, din trăiri atât de aparte încât mereu va fi nevoie de pagini noi pentru a le cuprinde.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Vasile Baghiu: Echilibru & coordonare cu ajutorul poeziei. Cronică la volumul Sindromul Joubert (Ed. Cartier, 2023)
Vasile Baghiu Echilibru & coordonare cu ajutorul poeziei ...
-
Vasile Baghiu Echilibristică po(i)etică deasupra “hăului” * Cronica este ...
-
Vasile Baghiu Clovnerii suprarealist-postmoderniste cu mesaj cifrat Cronică apărută î...
-
Vasile Baghiu Două adevăruri care se intersectează Apărut în revista Ficțiunea (n. 113/ februarie 2025), ca răspuns la o anchetă desp...
-
Vasile Baghiu Poezia liniștii interioare Cronică apărută în Observator cultural ...
-
"Alergările unui scriitor" este o carte norocoasă. Inspirată de alergările mele reale (și salvatoare) din ultimii aproape trei a...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu