Gândul la proiectele abandonate

Gândul la proiectele abandonate îmi trezește părerile de rău, firește, și mă demobilizează de la munca la acestea încă neabandonate. Partea bună - și singura consolare - este că unele din ele chiar devin realitate, ceea ce mă salvează de la o autocritică prea severă. Sunt atât de vulnerabil la capitolul acesta încât uneori ajung în extrema cealaltă, a unui fel de muncă de refugiu, bună doar pentru a nu ajunge să mă desconsider de-adevăratelea sau să încep să trăiesc pur și simplu în voia vieții.