Gândul la proiectele abandonate îmi trezește părerile de rău,
firește, și mă demobilizează de la munca la acestea încă neabandonate. Partea
bună - și singura consolare - este că unele din ele chiar devin realitate, ceea
ce mă salvează de la o autocritică prea severă. Sunt atât de vulnerabil la
capitolul acesta încât uneori ajung în extrema cealaltă, a unui fel de muncă de
refugiu, bună doar pentru a nu ajunge să mă desconsider de-adevăratelea sau să
încep să trăiesc pur și simplu în voia vieții.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
Vasile Baghiu Echilibristică po(i)etică deasupra “hăului” * Cronica este ... -
Vasile Baghiu Clovnerii suprarealist-postmoderniste cu mesaj cifrat Cronică apărută î... -
Vasile Baghiu Două adevăruri care se intersectează Apărut în revista Ficțiunea (n. 113/ februarie 2025), ca răspuns la o anchetă desp... -
Cinci zile de FILIT Iași în care am văzut, din nou, pe viu, că literatura contează pe bune în viața oamenilor, inclusiv în aceea a adolesce...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu