Recitesc în unele zile paginile toate

Romanul la care lucrez are nevoie de prezența mea zilnic. Simt că dacă trece o zi fără să deschid fișierul în care își duce viața de manuscris neterminat va face cumva și îmi va îngreuna munca la paginile următoare, la a doua jumătate rămasă de dus mai departe. Împotriva uitării și pentru ținerea permanentă sub control a întregului, recitesc în unele zile paginile toate, mă duc înapoi, îmi notez chestii de adăugat, încerc să ofer asistență lumii care a prins deja contur. Nu am libertate totală. Adesea, situațiile și personajele capătă un fel de viață proprie, merg într-o direcție pe care nu am plănuit-o, însă nu-mi displace deloc, pentru că totul este să fiu pe aproape, pentru proceduri de reanimare urgente ale cine știe cărei scene care băltește, potolirea spiritelor, temperarea entuziasmelor lirice, repornirea motoarelor pentru noi decolări.