Bilanț 2024 pe fugă

Un an intens a fost, așa l-am simțit, cu viață multă în el. Cu scris explorator, documentare și căutare prin hârtii vechi. Cu scris de mână, cu stiloul, în jurnal.

Cu destule călătorii afară. În Cipru de trei ori. Dar și în Italia, la Bergamo, la Lago di Garda și la Verona, unde am văzut, la Arena di Verona, două mari spectacole de operă: "Tosca" de Puccini și "Carmen" de Bizet. La fel, în Spania, pe malul oceanului, la Santander, San Sebastian și Bilbao. Plus călătoria la Lisabona, unde am alergat cel de-al doilea maraton al meu în 5 ore și 15 minute. Am vizitat și Faro, iar în drum spre Portugalia ne-am abătut pe la Eindhoven și Mastricht.

Am continuat să alerg, inclusiv în competiții: la semimaratonul de la Tarcău, cu traseu prin munți, la semimaratonul de la Dragomirna (pe drum de pădure) și la semimaratonul Curtea Domnească de la Piatra-Neamț (la fel, trail montan). Sunt în al treilea an cu povestea asta, iar romanul „Alergările unui scriitor”, inspirat de ea, a fost nominalizat la premiul pentru proză al Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor și a primit Premiul Cartea Reprezentanței Neamț a US. Bucuros că a scris despre el și scriitoarea Natalia Onofrei.

Despre alergări (dar și despre sănătate, scris, literatură, călătorii) am postat și pe TikTok, inclusiv secvențe din maratonul pe care l-am alergat la Lisabona. Interesantă experiență, cu multe vizualizări, zeci de mii uneori. O dată a sărit de 250.000 în 24 de ore. Va intra, poate, această poveste în niște pagini de proză și cam atât, pentru că foarte probabil mă voi retrage de pe acea platformă – mediul de acolo a devenit, totuși, nefrecventabil și neprietenos în ultimul timp.

Am susținut conferințe și recitaluri, la Bicaz, la Piatra, la Iași. Iar invitația la FILIT, grozavă, onorantă, mi-a dat șansa să mă revăd cu scriitori și scriitoare pe care îi știu de o viață, să stau de vorbă cu alții pe care doar îi citisem, să am întâlniri și discuții cu cititori, dar și să cunosc un laureat Nobel pentru literatură, Abdulrazak Gurnah. În aceeași serie, memorabilă pentru mine, rămâne întâlnirea cu marele teoretician al literaturii Franco Moretti.

Mai adaug că am fost inclus în impresionanta antologie realizată de Christian Schenk, „Rumänischen Lyrik-Anthologie”, cu multă poezie românească de la începuturi până azi. La fel, în antologia alcătuită de profesorul Ion Pop, "Poezia românească după 1945", apărută în condiții grafice deosebite la Editura Știința din Chișinău.

Întâlniri cu copiii și cu nepoțelul (cât s-a putut, nu cât aș fi vrut), cu surorile și familia mai mare, cu prieteni.

Nu am publicat nicio carte în acest an, dar am predat două manuscrise unui editor. Și am muncit la alte două proiecte, unul pe temă medicală. Sper să vin cu două sau chiar trei cărți în 2025, când voi schimba prefixul.

Romanul "Alergările unui scriitor", nominalizat și premiat

 

"Alergările unui scriitor" este o carte norocoasă. Inspirată de alergările mele reale (și salvatoare) din ultimii aproape trei ani, apărută la Editura Eikon sub îngrijirea entuziastului om al cărții Valentin Ajder, cu o prefață semnată de uluitorul eseist și poet Vianu Mureșan, având și trecere pe bune spre inimile cititorilor încă de la lansare, recent a fost nominalizată la premiul pentru proză al Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor și a primit, la Casa cu Absidă din Iași, Premiul Cartea Reprezentanței Neamț a Scriitorilor. Sunt mulțumit și recunoscător pentru acest traseu bun de până acum și pentru atenția de care a avut parte.

Diplomă de recunoaștere la Biblioteca "G.T. Kirileanu"

Biblioteca "G.T. Kirileanu", prin generozitatea directoarei instituției, doamna Mihaela Mereuță, mi-a oferit o diplomă de excelență, "pentru susținerea cu dăruire a parteneriatelor și activităților bibliotecii...", adică, după cum am înțeles, pentru sutele de conferințe și workshop-uri pe care le-am susținut, în colaborare cu școlile și liceele din oraș și nu numai, în această instutuție, în cadrul proiectului "Cultura sănătății", ca angajat al DSP, dar și ca scriitor care am împărtășit cu publicul atâtea și atâtea momente speciale de poezie și comunicare. Uneori, cele două identități s-au suprapus, pentru că e limpede că scrisul și literatura mi-au fost mereu instrumente în munca de promovare a sănătății, iar lumea medicală o sursă de inspirație pentru scris. Mulțumesc tuturor celor implicați pentru acest frumos gest de recunoaștere, pe care îl apreciez din toată inima!

Întâlnire cu Abdulrazak Gurnah

FILIT, strălucitorul festival de literatură de la Iași, este și despre întâlniri uluitoare. Am fost norocos astfel, pe lângă invitația de a participa la acest eveniment important, să-l văd și să-l ascult, la dialogul din seara cu public care i-a fost dedicată la Teatrul Național Vasile Alecsandri, pe Abdulrazak Gurnah, laureatul Nobel pentru literatură din 2021. Mai mult, scriitorul mi-a oferit câteva minute și am putut sta de vorbă. Modestia și eleganța atitudinii sale sunt cuceritoare, iar pentru mine momentul este de neuitat. 

Despre marele scriitor Abdulrazak Gurnah și opera sa AICI

  

După FILIT 2024

Cinci zile de FILIT Iași în care am văzut, din nou, pe viu, că literatura contează pe bune în viața oamenilor, inclusiv în aceea a adolescenților și a tinerilor.

Săli pline peste tot, la zeci de evenimente simultane cu scriitori și traducători, acum în 2024, într-un loc care se reconectează, parcă, astfel, cu un fel mândrie reținută dar adevărată, la trecutul literar glorios, uitat uneori sau trecut în penumbră, în spatele “urgențelor” epocii.

Și am înțeles din nou, fiind parte aici a intensității unor momente cu public sau a unor întâlniri unice cu scriitori pe care, de mult timp, îi cunosc, îi prețuiesc și îi admir din lecturi, că pentru a se întâmpla bucuria unui eveniment de anvergura internațională a FILIT-ului, cum a devenit în timp, a fost nevoie de inițiativa și perseverența unor oameni care au văzut în perspectivă, departe, acolo unde poate nimic nu se întrezărea, a fost nevoie de pasiunea, romantismul și generozitatea scriitorilor care au pus la cale totul: Dan Lungu, Florin Lăzărescu, Lucian Teodorovici.

Cu discreție și eleganță, ei fac ca lucrurile să curgă firesc în continuare, iar întâmplările literare să fie parte a unui uluitor mecanism care se resetează cu fiecare dialog spectaculos, cu fiecare împărtășire a experienței individuale legată de scris, de scrisul în singurătate, cu fiecare recital, cu fiecare moment de schimb de impresii cu cititorii, cititori care nu mai sunt ceva abstract aici, ci oameni reali interesați de povestea literaturii.

Uluitoare izbândă!

Când scriu (anchetă citestema.ro)

Constantin Piștea m-a invitat să răspund anchetei sale, pe citestema.ro, AICI, despre împrejurările (vremea, vremurile, anotimpurile, locurile etc) în care scriu scriitorii.

A ieșit o scurtă mărturisire despre cum încerc, de fapt, să împac scrisul cu viața. Și poate despre cum împac scrisul cu alergatul, pentru că, de o vreme, de vreo trei ani, tropăiesc murakamian pe coclauri.

Invitat la FILIT 2024

Am primit ieri un telefon care m-a bucurat nespus.

Directorul artistic al Festivalului Internațional de Literatură și Traducere (FILIT Iași) scriitorul Florin Lăzărescu, m-a anunțat că sunt pe lista invitaților la ediția din acest an a prestigiosului eveniment.
Am mai participat în 2014 și știu cât de intense sunt discuțiile, momentele cu public și toate întâmplările de acolo pe seama literaturii.
Abia aștept întâlnirile cu scriitorii, traducătorii și cititorii din cele 5 zile (23-27 octombrie 2024) ale festivalului.
Mulțumesc organizatorilor pentru onoranta invitație! 

Pagina oficială a festivalului AICI

On Vasile Baghiu's poetry: Translating Alienation – Between Escapism And Adventure by Cristina Savin (Coolabah, Nr 30, 2021)

 

Translating Alienation – Between Escapism And Adventure by Cristina Savin (Coolabah, Nr 30, 2021)

Coolabah, Nr 30, 2021, ISSN 1988-5946, Observatori: Centre d’Estudis Australians i Transnacionals / Observatory: Australian and Transnational Studies Centre, Universitat de Barcelona (Copyright © 2021 Cristina   Savin).  

The text and the translated poems can be find in the magazine Coolabah HERE

 

The poems translated have been selected from Vasile Baghiu’s debut poetry collection The taste of alienation. Published in 1994, the collection represents the genesis of Baghiu’s story of poetic chimerism that spans three decades and eight volumes of poems. But the first chimeric ideas materialised, quietly, six years before The taste of alienation saw the light of day, at the height of the totalitarian regime in his native Romania. At the time, the poet was working as a nurse in a tuberculosis sanatorium, consumed by a sense of isolation in the depths of which he had a life-altering, liberating epiphany that shaped his identity and his understanding of the world.  He  realised  that  he  could  be  someone  else,  that  he  could  escape  the  personal, geographical and intellectual constraints imposed by the regime, and could virtually live a parallel life. And so poetic chimerism was born, as a means of evading ‘les maux de la société’, as  a  form  of  personal  freedom  made  possible  through  imagination  and  the  re-creation,  in writing, of imaginary travels through space and time.

When asked about the concept that he coined, poetic chimerism, Baghiu portrays it not as a literary style, but as a way of life that he devised with the help of poetry. (1) This way of life infuses his entire oeuvre –poetry and prose –because many aspects of his existence, including his irrepressible desire to travel and understand the world, are intimately connected with poetic chimerism. Based on Jules de Gaultier’s philosophical system, the concept is a cross between bovarysme and literature that brings together four defining elements, all born out of a sense of despair: imaginary journey, transfiguration, disease and science. (2)

Imaginary journey denotes a way of escaping the socio-political constraints and the cultural provincialism of the time, and led to the creation of Himerus Alter, an alter-ego, a universal, stateless citizen, who, unlike the poet, was able to travel without restraint through space and time. The presence of the second element, disease, is made possible by the poet’s work as a nurse and  represents  a  reality  devoid  ofthe  superficiality  that  marked  the  intellectual  and literary landscape of the time. Baghiu’s poems are imbued with an obsession for illness, in the same way the lungs of thepatientshe cared for, while he worked at the sanatorium, were infused with bacilli. (3) As the poems translated attest, patients emerge as a true measure of lyricism. (4) The third element of transfiguration is the symbolic space where new experiences are created,  where  the  poet  becomes  someone  else  and  poetry  metamorphoses  into  an expression of estrangement. Science, the fourth and final element, turns into poetic adventure and infuses the poetic space with quarks, DNA, chemical elements, theorems and magnetic fields. (5)

Natalia Onofrei despre "Alergările unui scriitor" de Vasile Baghiu

Am citit în două reprize, repede, cartea lui Vasile Baghiu, "Alergările unui scriitor, roman de jurnal poetic-himerist". Nu sunt amatoare de jurnale și autobiografii, dar am sesizat că în ultimii ani se scriu memorii, jurnale, confesiuni - într-un cuvânt, toți sunt preocupați de autocunoaștere. Simt nevoia să-mi clarific, pe cât e posibil, rădăcinile și natura conținutului acestui tip de scriitură.

Mi-a atras atenția faptul că un anume segment de vârstă e preocupat în mod special de tipul acesta de scrieri: de la 60 de ani în jos, spre 40. Ce au în comun oamenii din această generație, m-am întrebat, de simt nevoia să facă asta în scris, în număr atât de mare?

Nu am trăit în România înainte de 90, dar am aflat multe din presă, din cărți și mai ales de la oameni. Generația despre care vorbesc (născută aproximativ între 1965 și 1975, poate chiar 1980) și-a format conștiința ideologică, mă refer la adolescență, într-o perioadă cu lipsuri materiale importante, penurie de alimente și restricții drastice în ceea ce privește libertatea de expresie și circulație în afara țării. Se ascultau posturi de radio occidentale clandestin, multe produse necesare vieții se dobândeau numai prin contrabandă, oamenii erau sufocați de regimul totalitar și așteptau să vină americanii, europenii, capitalismul, să pice Cortina și să se salveze țara de sub influența URSS, a Rusiei, mai exact.

Totuși, deschiderea către Occident și interpătrunderea celor două spații nu a produs cu exactitate efectele așteptate de cei mai mulți. Anume în asta, bănuiesc eu, își are originea fenomenul frământării acestui segment de vârstă care simte nevoia să-și cerceteze și să-și înțeleagă sentimentele generate de amestecul Estului cu Vestul, să-și lămurească raportul dintre noi și ei, să-și răspundă la întrebarea firească: care e locul meu în lumea în proces de globalizare? Aici sau Acolo? Mai există Aici și Acolo într-o lume globală?

Din start, autorul ma pune la curent cu faptul că în tinerețe a inventat un curent literar propriu: himerismul. Înainte de 89, fiind absolvent de liceu sanitar, deci asistent medical, și-a ales voluntar un post la un sanatoriu de boli pulmonare (TBC), situat în pădurile din Neamț. Acolo, îngrijind bolnavi, izolat, citea și scria poezii. Se dedubla, așa cum se exprimă chiar domnia sa, și călătorea prin intermediul unui alter-ego, botezat de el Himerus Alter, prin lumile libere și minunate despre care citea în cărți. Autodidact harnic, Vasile Baghiu avea înmagazinate în minte și nu se oprea din acumulat, prin lecturi nenumărate, locuri frumoase, impregnate de cultură, din lumea întreagă, deci avea pe unde să-și trimită identitatea himerică să călătorească.

Inclus în antolgia "POEZIA ROMÂNEASCĂ DUPĂ 1945" de Ion Pop

Sunt onorat să fiu inclus și în această antologie în patru volume alcătuită de profesorul Ion Pop, "POEZIA ROMÂNEASCĂ DUPĂ 1945", apărută în condiții grafice deosebite la Editura Știința din Chișinău.

Ea cuprinde "șapte decenii de scris poetic românesc între frontierele actuale ale Romaniei și în Republica Moldova, cu firești deschideri, prin câteva nume reprezentative, spre Bucovina de Nord și Banatul sârbesc, dar și spre poezia diasporei românesti din SUA, Franța, Germania, Suedia etc.; este ceea ce se defineste, strict istorico-literar, ca poezia română contemporană."

Ieri am primit exemplarele frumoase și mă gândeam, privindu-le și răsfoindu-le, că nu a fost în van să-mi aduc de atâtea ori viața la același numitor comun cu scrisul. Fără ipocrizii inutile, o consider o reușită specială, pe care o prețuiesc cu adevărat și pentru care sunt recunoscător.

În trecere prin Santander

Plimbare pe faleze, pe lângă Playa del Sardinero și Playa El Camello, în același Santander care ne-a devenit loc de popas, cu perspectiva mării și întâlnirea cu statuia poetului local José del Río Sainz (Santander, 1884 - Madrid, 1964), poet-marinar care a scris "Versos del Mar y otros poemas". M-am gândit la o viață trăită în foșnetul mării și emoția discretă a poemelor despre mare. La viețile oamenilor, cu diversitatea și frumusețea lor.

Aș reveni la critică

Când văd lăudate și luate drept poezie în zilele noastre atâtea texte emfatice, patetice, șchioape, goale, sunătoare din coadă sau de-a dreptul incoerente, adesea scrise de autori și autoare cu notorietate, îmi vine să iau din nou pana (tastele) și să scriu critică.

Spun "din nou", pentru că am mai făcut asta prin 2000, în Poesis și Vatra, vreo câțiva ani, iar efectele atunci nu au fost chiar de neglijat.
Supărări atroce, scrisori pline de reproșuri, chiar amenințări și câte și mai câte. Firește, în paralel cu aprecieri, între care și ale lui Manolescu, pentru care să citeze, când avea ocazia, din cronicile mele, în emisiunea lui de la ProTv, părea să fie atunci pentru el o distracție și o încântare.
Aș reveni la acel tip de critică, pentru că simt că aș putea măcar încurca oleacă trendul acesta, păgubos pentru toată lumea, în care critica folosește o "plasă de fluturi" (așa se numea rubrica pe care o țineam în Poesis-ul lui George Vulturescu) cu ochiurile tot mai mari, iar asta în cazul fericit în care există o plasă.

Acest drum, plin de imprevizibil, al scrisului

Paradoxul în legătură cu alergările mele din ultimii doi ani este nu numai că nu m-au îndepărtat de scris, dar mi-au adus în plus ocazii mai multe de a reflecta, în singurătate, la feluritele căi prin care viața sau, în fine, "iluzia vieții", cum spune Henry James, se poate infiltra în paginile scrise. Sunt momentele în care "singurătatea alergătorului de cursă lungă" (Silitoe) devine un fel de ecran sau interfață unde rulează "priveliștile sclipitoare" (Eminescu) pline de înțeles și sens. Firește că mi-am dorit să nu ratez aceste noi interferențe, mereu inspiratoare, lucru dovedit, cred, în parte, de romanul "Alergările unui scriitor". Mai mult, mă țin mai departe de speranța că ele mă vor însoți mereu pe acest drum, plin de imprevizibil, al scrisului, care se amestecă de atâtea ori și atât de mult, cel puțin în cazul meu, cu viața propriu-zisă încât devin, fără dubii, unul și același lucru.

Îndrăgostit de o perfuzie (România literară, 1999)

Câteva zile de concediu, binevenite, ca să umblu din nou, netulburat, prin sutele de ziare și reviste adunate în timp, cu gândul de a pune la un loc, sub umbrela himerismului poetic, poeme și texte teoretice.

Poeme lungi, cum este acesta, "Îndrăgostit de o perfuzie", dintr-o Românie literară din 1999, dar și secvențiale, cum sunt cele din anii din urmă, precum și manifestele, laolaltă cu eseuri, interviuri și ecouri ale himerismului, această mașinărie literară a timpului pe care am reușit să o fac să funcționeze demult și care te poate teleporta din metaversul poeziei scrise în cel al poeziei trăite și înapoi, dincolo de geografie și vremuri.

Cu gândul la o carte (sau două) care să le adune pe toate, pentru cititorii de azi, dar și pentru cei de ieri. Sau doar pentru mine, de amorul artei, oricum.