Lumea romanului pe care îl am în lucru s-a aşezat pe un drum al ei

Dacă m-ar ajuta Dumnezeu să scriu în postul acesta, până la Paşte, trei pagini în fiecare zi, mă gândesc că aş avea până atunci romanul gata, aş putea să-l predau editurii. Voi fi oare în stare de asemenea ispravă aici în România, unde dacă nu eşti atent ajungi să nu-ţi mai aparţii deloc? Am trecut binişor de jumătate, lumea acestui roman s-a aşezat pe un drum al ei, personajele încep să-şi trăiască viaţa lor şi, chiar dacă mai am şi serviciul şi celelalte griji, mă gândesc că merită să fac pariul acesta cu mine însumi, despre care scriu acum şi aici, ca să mă oblig mai mult şi să nu mai pot da nici un pas înapoi.