Mă gândesc și la un cititor de mâine

Scriu pentru cititorul de azi, care caută micile adevăruri ale propriei vieți în cărți scrise de autori din România de acum, cititor care înțelege că trăirea nu înseamnă numai inepuizabilul efort sau indecenta bătălie pentru a ajunge „ceva” sau „undeva”, ci mai ales replierea sufletească și emoțională în ceea ce viața are mai profund, adică experiența de la nivelul zero. Când scriu mă gândesc și la un cititor de mâine, mai cu seamă atunci când văd cum asaltul lipsei de educație, inculturii și mahalalei se face impetuos, fără pic de ezitare, adesea din pozițiile cele mai înalte ale lumii noastre românești urgisite, când chiar lumea literară și culturală se aliniază, prin ipocrizie și lipsă elementară de omenie și minimă demnitate, acestui trend jalnic. Oricum ar fi și chiar dacă nu aș avea nici o motivație externă pentru scris, ceea ce rămâne este sentimentul puternic că măcar încerc să înțeleg ceea ce s-ar cere înțeles chiar în timpul vieții mele.