"Metoda himeristă" pare că s-a gripat

Să văd dacă mai funcţionează acum "himerismul poetic", după ce mă învăţasem în ultimul timp cu unele călătorii pe bune, cu potrivirea dintre poezia trăită şi poezia scrisă. În prima tinereţe, în izolarea impusă de dictatură şi pe seama retragerii asumate la sanatoriu pentru a îngriji bolnavi, a mers foarte bine "metoda", am "călătorit" în voia cea bună prin Japonia şi Australia, prin America de Sus, chiar şi în China, fără absolut nicio limită. Dar pe unde nu am ajuns? Poemele din acele timpuri stau mărturie. Ei bine, acum, cu restricţiile acestea de circulaţie, cu anularea unor minunate planuri de voiaj, cu toate barierele, fizice şi psihologice, apărute între timp, amestecate, "metoda himeristă" pare că s-a gripat. Merg la serviciu având o slujbă în sistemul medical, dar lucrurile par să se restrângă, să treacă pe ralanti, să devină atît de reale încât imaginaţia începe să se retragă spăşită în colţul ei, cuminte. Totuşi, încă n-aş da pierdută bătălia pe acest teren. Se văd şi raze de speranţă. Vom trece noi cumva şi peste această năpastă şi vom putea zâmbi din nou prezentului, real sau himerizat, cum o fi.