Până la urmă ne regăsim mereu refugiul în planurile pe care ni le facem

Până la urmă ne regăsim mereu refugiul în planurile pe care ni le facem, în munca de care am devenit deja dependenți. Și e foarte bine că se întâmplă așa. La urma urmei, consolarea pentru nedreptăți, pentru climatul bolnav, pentru tot ce ar trebui să fie altfel de cum este poate veni și din efortul zilnic de a duce la capăt proiectele. Acum sunt la faza punerii cap la cap a notelor pentru începerea unui alt roman. Am subiectul, am și firul poveștilor, mai trebuie să găsesc momentul potrivit pentru a da startul scrisului propriu-zis. Poate azi, poate mâine, poate într-una din zilele acestea, nu știu... Cert este că pândesc cu înfrigurare acea clipă care să mă pună din nou pe cale.