Aștept încă nu știu ce

Nu, nu încă, nu am scris prima frază a unui alt roman, nu am pornit din nou mașinăria scrisului de dimineața devreme, pentru că aștept încă nu știu ce, un semn, un sunet, un ton, o stare, o clipă asemănătoare celei în care un avion turează motoarele pentru decolare. Ezitarea este și din cauză că știu că odată pornit scrisul la un roman devine un nonsens să te oprești, devine obligatoriu să te ții de firul poveștii, iar pentru asta trebuie să fii sigur că este exact ceea ce vrei să faci în următoarele luni sau chiar ani. Deși plină de satisfacții, munca la un roman solicită o mare parte din energiile tale sufletești, emoționale și trebuie să fii sigur că vrei să trăiești cu astfel de emoții, că vrei să dai la o parte rutina vieții tale deloc spectaculoase pentru ceva care poate să te ducă în necunoscut. Este o aventură a trăirii mai degrabă decât una a literaturii.