Nimic nu m-a mulţumit, aşa că am abandonat şi am intrat în iureşul zilei

Dimineaţă, devreme, m-am trezit din nou, cum mi-e obiceiul, la 4,30, pentru scris. N-am scris nimic până la şapte, doar am stat în faţa laptop-ului şi am frământat în minte nişte posibile fraze de început de roman. Nimic nu m-a mulţumit, aşa că am abandonat şi am intrat în iureşul zilei: serviciu, lucrul la cartea de psihologia sănătăţii, discuţii cu colegii etc.. Sunt pe poziţie, aştept, caut, încerc fraza de la care să pot porni. Va veni, ştiu. Manuscrisul romanului terminat în decembrie e la lectură la doi prieteni, cu el nu-mi mai bat capul acum. Îl voi trimite editurii curând, în câteva săptămâni. Acum am nevoie de startul într-o nouă "poveste". Iar startul acesta e mai important decât pare. De aici şi ezitările.