Aseară, aici la
Piatra Neamţ, revedere după mulţi ani cu poetul Ioan Es. Pop. Nu sunt dintre
cei lesne dispuşi să atribuie superlative chiar oricărui produs al imaginaţiei
sale poetice şi nici dintre cei care l-au consolat pentru "durerea"
de a fi mărturisit colaborarea. Trebuie însă să recunosc că omul este special,
iar poetul din el are substanţă. Discuţie plăcută, lămuritoare, relaxantă,
umană şi perspectiva bună a unei comunicări mai strânse şi, poate, a prieteniei.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Dacă psihologia a putut fi adusă încetul cu încetul în zona ştiinţei, mă întreb de ce nu ar putea să se întâmple acelaşi lucru şi cu poezia....
-
Poetul Nicolae Coande, prietenul meu, se întreabă într-un e-mail pe care l-am primit zilele trecute (sper să nu se supere că îl bârfesc aici... -
Pregătiri pentru călătorii prin Europa, pentru revederea unor locuri și a unor oameni dragi, pentru inspirația pe care o voi trăi în peregri...
-
Scrisul poeziei devine nu de puține ori o ocupație care ar putea să nu aibă nici un înțeles pentru privitorul din afară. Două sau trei rându... -
"Zona literară", numărul 7-8/2012. AICI găsiţi revista în format PDF. Zon@ncheta: Curente, generaţii şi premii literare Vasile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu