"Himerismul" are puterea de a trece adesea din pagina scrisă în viața trăită

 

Călătoria aceasta în Portugalia are pentru mine și semnificația unei întâlniri cu spiritul heteronimic al lui Fernando Pessoa, cel care, între alte resurse literare și nu numai, m-a inspirat între anii optzeci și nouăzeci să încep povestea "himerismului", cu personajul Himerus Alter care călătorește peste tot pretinzând că ar fi autorul poemelor, cu efortul de cuprindere a lumii prin poezie într-o epocă în care era foarte dificil să obții un amărât de pașaport, cu toate orașele și locurile prin care nu fusesem niciodată.

Astfel, în poemul "Febra" din 1996, pomeneam și Lisabona, iar acum, la 30 de ani distanță, suntem pe cale să ajungem în orașul care este și al acestui mare poet, să vizităm casa sa memorială și să facem pe bune "O plimbare melancolică în ţipătul pescăruşilor/ Pe lângă balustrada Tagelui,/ în Praça do Comerçio..."

În acest sens cred eu că "himerismul" are puterea de a trece adesea din pagina scrisă în viața trăită, iar pentru această magie simt că a meritat pe deplin toată aventura.

Casa Pessoa

Încă un gând "himeric" trecut din pagini de manuscris sau de carte în viața trăită, în acord cu tehnicile eficiente ale "himerismului poetic" de reconstrucție narativă a poveștilor alternative, în care ucenicul român Vasile Baghiu, cu un singur heteronim (Himerus Alter), vizitează casa din Lisboa a maestrului portughez Fernando Pessoa, multiplicat în patru heteronimi de bază (Reis, Careiro, Campos, Soares) și în nenumărați alții, o clipă prinsă în peisajul timpului.

Lucrurile se vor aranja aşa cum ştiu ele mai bine

Vizitând casa lui Fernando Pessoa din Lisabona, m-am gândit, pe firul heteronimilor săi, dar și al "himerismului" meu, că mi-ar fi de folos să fiu în stare să mă clonez, ca să pot duce repede-repede la capăt proiectele sau cum s-or fi chemând. Şi astfel să lucrez în paralel la toate. Şi fiecare dintre versiuni să fiu eu, permanent, fără dubii. Ştiu însă că ştiinţa avansează repede în epoca noastră, aşa că merg înainte cu toate, neclonat, adică în condiţiile date, răbdător şi perseverent, cu încredere şi speranţă că lucrurile se vor aranja aşa cum ştiu ele mai bine.

Prin 1988 l-am descoperit pe marele poet portughez Fernando Pessoa

Prin 1988 l-am descoperit pe marele poet portughez Fernando Pessoa. Era, cu eseuri și poeme, într-un număr din revista "Secolul 20".

Heteronimii săi și ideea de a trăi mai multe vieți în paralel m-au fascinat.

"Himerismul poetic" a început – am spus-o chiar în primul manifest – și de la această descoperire și s-a dezvoltat mai departe pe firul pe care am fost în stare să-l urmez.

Astăzi mă aflu în țara sa și încerc să-i dau de urme. Aici, în Porto, undeva lângă Torre dos Clerigos, l-am întâlnit prima dată.

Poezia a fost în stare să schimbe trăirea

 

"Himerismul poetic" a însemnat încă de la început încercarea iluzorie (himerică) de cuprindere a lumii, la fel ca în poza aceasta, poate, care nu este o fotografie, ci o reflectare într-o vitrină de pe o stradă din Porto, așa cum o călătorie la Veneția atunci era doar o punere în tipare poetice a unui gând, care devenea astfel o altă realitate, una paralelă, "poezie scrisă", care avea să devină în timp "poezie trăită", ca în toți anii din urmă, rătăcitor-himeric urmând magia de demult.

Și totuși, povestea începe să capete contur și împlinire, s-a dovedit că poezia a fost în stare să schimbe trăirea.

A fost plăcut să mă reconectez la copilărie

Astăzi am fost la școala din satul Mastacăn, comuna Borlești, aici în Neamț, unde demult, acum o jumătate de secol am urmat clasele primare și gimnaziul.

Am fost invitat de doamna bibliotecară și câțiva profesori de acolo cărora li s-a alăturat și părintele paroh, care ne-a invitat la rândul său să ținem întâlnirea cu elevii chiar în biserica recent ridicată pe deal, ceea ce am și făcut.

Am apucat să dau un ochi și să prind două-trei imagini pe holuri, pe terenul de sport și prin preajmă, cu sentimente de nostalgie bine temperate, firește, cum se întâmplă în situații de acest fel, reușind să mă văd copil în filmul din trecut.

Elevilor le-am vorbit despre sănătate și cât de mult depinde ea chiar de noi înșine, despre rostul cititului și al cărții, despre valori ale vieții de care ar trebui să ținem seama încă de mici, în fine, despre momente din trecutul meu acolo în sat și în școală și ecoul lor peste ani în cărțile pe care le-am scris și în tot ce am trăit mai departe în timp, precum și despre povestea prizonieratului la ruși a tatălui meu și a memoriilor pe care le-a scris în anii cincizeci.

Au fost și întrebări interesante. Am răspuns cât am putut de bine și sper că elevilor li s-a părut cu folos întâlnirea.

La final, după două ore de vorbit și discutat, am oferit școlii și câte un exemplar cu autograf din puținele cărți ale mele pe care le mai aveam în casă.

A fost plăcut să mă reconectez la copilărie, invitat acum peste ani și ani la școala unde multe din planurile și visurile de care am încercat să mă țin în viață își au începutul.

A fost o zi specială.

Poeți în dialog: Nicolae Coande și Vasile Baghiu

A fost o discuție relaxată și m-am simțit excelent la "Poeți în dialog".

Mulțumesc doamnelor Lucia Țurcanu și Ala Sainenco pentru invitație, găzduire și moderare, poetului și prietenului Nicolae Coande pentru cuvintele de apreciere (prețuirea și admirația sunt reciproce) și criticului Mircea A. Diaconu pentru surpriza și onoarea de a veni la această întâlnire și de a fi cu noi așa cum a fost mereu!

Poeți în dialog: Nicolae Coande și Vasile Baghiu

Bună ideea unei zile a lecturii!

Bună ideea unei zile a lecturii. Ar fi bine să fie în fiecare zi această zi.

Mica mea poveste în legătură cu acest subiect este că deși lucrez într-un serviciu public de promovarea sănătății, nu pot lăsa acasă abilitățile de scriitor când plec la slujbă, așa că am inițiat aici și unele proiecte care țin de sănătate nu numai în înțelesul ei fizic, biologic, ci și în celelalte perspective, mai puțin luate în seamă, dar la fel de importante: psihologică, socială, profesională, spirituală, culturală etc. Astfel, am ținut sute de prelegeri și workshop-uri în întâlniri cu elevi, în școli și la biblioteca G. T. Kirileanu, în cadrul proiectului "Sănătatea lecturii", în care am discutat despre beneficiile pentru sănătate ale cititului.

Tot în acest serviciu, am fondat cu ani în urmă prima revistă de educație pentru sănătate din țară, "Modus Vivendi", în care printre colaboratori aveam și scriitori, eseiști, artiști, oameni de diverse formații, nu numai medicală.

Am ținut, de asemenea, la o televiziune locală, emisiunea "Cultura sănătății", în care diversitatea abordării unor chestiuni de sănătate, în ideea integrării lor în cultura locului, era dominantă.

În fine, ca profesor la o școală sanitară îmi făcusem obiceiul de a ține la începutul orelor "minutul de poezie", foarte apreciat de elevi.

Ce vreau să spun? Deși am avut și momente de reală descurajare cu aceste activități, cred în continuare că ocupația cititului trebuie promovată și cultivată pe toate căile pe care le avem la îndemână. În familie, în școală, în media, cititul ar trebui să fie încurajat, indiferent de trend-uri și mode. Bineînțeles, dacă ne dorim o societate mai bună.