Firește că pentru a fi cât mai conștient de situațiile în care prima dintre ele este parte din tine și te însoțește sau e chiar momentul propriu-zis trăit, cu încărcătura lui nu foarte ușor de deslușit, este nevoie de recunoașterea și experiența celei de-a doua. Nu în totalitate, pentru că nu e ca la școală și nici ca un efort autodidact de cunoaștere de sine sau, cum se spune acum, de dezvoltare personală. E poate mai mult un fel de a împrumuta instrumente din partea scrisă fără de care explorarea situațiilor trăite nu ar fi completă. Ideal este să le trăiești simultan, ceea ce se întâmplă adesea când călătorești, iar aceasta este deja o poveste în care, din fericire, am fost și sper să mai fiu un personaj norocos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu