Așa a fost să fie

Viața e schimbătoare. Anul trecut eram pe țărmul unei mări cipriote de Sfântul Vasile și scriam poeme despre acel moment, iar acum, în 2021, am avut un început de an foarte dificil, cu izolare din cauza bolii covid, cu suferință și frică. Virusul m-a prins, așadar, și pe mine, cu toate precauțiile de care mereu am ținut cont.

Totul a venit și pe fondul stresului cauzat de povestea nedreaptă de la școală care m-a determinat să-mi dau până la urmă demisia din învățământ, dezamăgit, resemnat de fapt. Și a venit în orice caz la capătul unui an pandemic în care am cam tras de mine peste limite. În plus, e adevărat că relațiile de muncă peste tot și între oameni așa în general s-au cam deteriorat, din păcate, în contextul noilor provocări, ceea ce s-a lăsat cu mai mult consum emoțional pentru fiecare.

Oricum, așa a fost să fie. Ar trebui probabil un roman ca să poată fi cuprins chiar tot, cu trăiri, sentimente, detalii, momente. Unul pe care să-l scriu eu, se înțelege.

Partea bună a fost că Iuliana a făcut o formă mai ușoară, asimptomatică. Așa am ieșit cu bine, ajutat zi și noapte de ea, așa mi-am revenit. Au contat decisiv, la fel, recomandările și supravegherea îndeaproape a unui prieten doctor și suportul moral al celor dragi din familie și al prietenilor. Recunoștința mea pentru toți este dincolo de cuvinte.

Experiența nu a fost deloc ușoară, cel puțin așa cum am trăit-o eu. Cel în cauză știe cel mai bine întotdeauna. O lecție de pe urma căreia sper să mă aleg cu oarecari învățăminte, dacă nu pentru viața propriu-zisă de aici încolo măcar pentru scris.

Firește, acum sunt chiar fericit că am intrat, după cum se pare, pe calea cea bună, lucru pentru care îi mulțumesc lui Dumnezeu. Respirația mi-a revenit în parametri aproape normali, pot să umblu pe drum, mi-am reluat serviciul și m-am bucurat să-mi revăd colegii și să stau de vorbă cu unii, am revenit cu speranță la proiectele de cărți, literare și de specialitate medicală, pe care le aveam în lucru și cred că mi s-a desenat din nou zâmbetul pe față, pardon, sub mască. Mai mult, îndrăznesc să sper că m-am făcut și oleacă mai înțelept.

Aveți grijă de voi și – vorba unui alt prieten doctor, din alte timpuri, Cehov – nu mă vorbiți de rău! Sănătate și la mulți ani!