Toată viața am scris. Nu am avut însă norocul până acum să trăiesc exclusiv din munca scrisului. Am învățat în adolescență profesia de asistent medical, apoi, peste niște ani, pe aceea de psiholog. După un timp am dat examene pentru a fi profesor și am deprins din mers chiar și munca de ziarist sau de realizator de televiziune.
Toate m-au ajutat să am mereu un serviciu și prin urmare un venit permanent, iar în unele perioade am reușit să mă țin chiar de două slujbe. Așa am reușit să am o familie, să-mi cresc cei doi copii care sunt mari acum și la rosturile lor, să fac niște incursiuni prin Europa, în fine, să mă bucur de un nivel de independență de care ai întotdeauna nevoie când vrei să fii scriitor cu adevărat. Fără minima autonomie materială, e greu să faci să se învârtă cât de cât roata scrisului.
Chiar și în aceste condiții, am scris constant, cu unele perioade de pauză impuse de viață, iar în lunile în care am beneficiat de cele câteva burse occidentale (obținute pe cont propriu, prin concurs) am avut pur și simplu sentimentul că zbor, că sunt ceea ce am simțit mereu că mi s-ar potrivi: scriitor.
Știu, alți scriitori au alt traseu și ajung să trăiască din scris, în Vest mai des decât la noi, dar eu cred că povestea aceasta cu scrisul și succesul pe seama scrisului are și o parte importantă de loterie – nimerești cifra potrivită, mergi mai departe, nu nimerești, mai încerci de atâtea ori câte îți permiți sau este necesar. Te potrivești cu vremea ta, cu spiritul timpului, cu ora istorică în care ți-a fost repartizat să trăiești, foarte bine! Nu te încadrezi, atunci nu ai decât să patinezi în gol și să îți duci crucea!
Este, se pare, și o chestiune de anduranță, dincolo de talent, inspirație, motivație și mai știu eu ce. Și este, cred, și ceva misterios, o energie care are puterea să te trezească dimineața să te ducă la computer, aproape în fiecare zi, să te pună să-ți notezi mereu pe carnete și pe telefon idei și lucruri banale, să te îmbie mereu la citit, zi de zi, să te țină conectat la un fel de spirit al datoriei cam bizar, să facă din tine o persoană care are ceva de spus și care și încearcă să spună indiferent dacă lumea ascultă sau nu, dacă este interesată sau nu, indiferent de cum sunt vremurile în care se întâmplă totul.
Toate m-au ajutat să am mereu un serviciu și prin urmare un venit permanent, iar în unele perioade am reușit să mă țin chiar de două slujbe. Așa am reușit să am o familie, să-mi cresc cei doi copii care sunt mari acum și la rosturile lor, să fac niște incursiuni prin Europa, în fine, să mă bucur de un nivel de independență de care ai întotdeauna nevoie când vrei să fii scriitor cu adevărat. Fără minima autonomie materială, e greu să faci să se învârtă cât de cât roata scrisului.
Chiar și în aceste condiții, am scris constant, cu unele perioade de pauză impuse de viață, iar în lunile în care am beneficiat de cele câteva burse occidentale (obținute pe cont propriu, prin concurs) am avut pur și simplu sentimentul că zbor, că sunt ceea ce am simțit mereu că mi s-ar potrivi: scriitor.
Știu, alți scriitori au alt traseu și ajung să trăiască din scris, în Vest mai des decât la noi, dar eu cred că povestea aceasta cu scrisul și succesul pe seama scrisului are și o parte importantă de loterie – nimerești cifra potrivită, mergi mai departe, nu nimerești, mai încerci de atâtea ori câte îți permiți sau este necesar. Te potrivești cu vremea ta, cu spiritul timpului, cu ora istorică în care ți-a fost repartizat să trăiești, foarte bine! Nu te încadrezi, atunci nu ai decât să patinezi în gol și să îți duci crucea!
Este, se pare, și o chestiune de anduranță, dincolo de talent, inspirație, motivație și mai știu eu ce. Și este, cred, și ceva misterios, o energie care are puterea să te trezească dimineața să te ducă la computer, aproape în fiecare zi, să te pună să-ți notezi mereu pe carnete și pe telefon idei și lucruri banale, să te îmbie mereu la citit, zi de zi, să te țină conectat la un fel de spirit al datoriei cam bizar, să facă din tine o persoană care are ceva de spus și care și încearcă să spună indiferent dacă lumea ascultă sau nu, dacă este interesată sau nu, indiferent de cum sunt vremurile în care se întâmplă totul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu