Inapoi în punctul de dinaintea supărării

În pragul Învierii Domnului cer iertare celor pe care îi voi fi supărat! Nu ţin mânie, nu sunt ranchiunos, nu pot urî pe nimeni niciodată. Recunosc însă că mă inflamez repede când văd impostura susţinută şi protejată oficial (în literatură, în politică şi în viaţa de zi cu zi), când văd absenţa unui proces al comunismului în paralel cu încercarea susţinătorilor regimului comunist criminal (mai vechi şi mai noi) de a da o faţă "umană" regimului de teroare, în timp ce victimele trăiesc în continuare o situaţie de victime, iar eroii adevăraţi sunt marginalizaţi, nerecunocuţi, stigmatizaţi, când văd critica literară pe post de goarnă politică sau urmărind alte interese decât cele literare, când văd prostia şi ticăloşia ajunse în posturi de conducere, când văd cum adesea sunt intimidaţi în fel şi chip tinerii curajoşi şi merituoşi, când văd iniţiative oportuniste şi carieriste prezentate drept acţiuni civic-culturale importante, când văd cum se fac eforturi de îngrădire a libertăţii prin "argumente" de tip "european" sau "corect politic", în fine, când văd nedreptatea flagrantă şi încă alte lucruri neplăcute. Altfel, mereu regret dacă vorbele, ideile, intervenţiile, replicile mele supără pe cineva şi îmi doresc să dau timpul înapoi în punctul de dinaintea supărării. Sărbători fericite! Hristos a Înviat!