E din nou iarnă afară. Chiar ninge. Scriu. Mă gândesc că am făcut foarte bine că mi-am luat două zile de concediu! Mă felicit singur. Aveam nevoie de un răgaz ca să pot împinge mai departe povestea asta din roman, care ajunsese la jumătate, dar care nu înainta oricât de multe fraze, rânduri şi pagini aş fi scris, ca atunci când, deşi zilele trec, ai sentimentul că viaţa ta rămâne pe loc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
A apărut "Bucovina literară" (nr. 1-2-3, 2023), cu multe contribuții valoroase, ca de obicei, dar și cu povestirea mea "Totu... -
Omul himeric trăiește poezia, dar nu face mult caz de această trăire pentru că nu este interesat de ecourile modului său de a percepe viaț...
-
Vasile Baghiu Călătoria sau școala himerică a poeziei trăite Între formele de trăire poetică accesibile în epoca noastră omului himeri... -
Vasile Baghiu Oamenii și războaiele lor mici de fiecare zi Război între noi, uneori. Adesea, de fapt. Cu un război la propriu aproape, l...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu