Barcelona este orașul în care peste tot parcă ar fi centru

Am încheiat o nouă călătorie. Pentru aceste timpuri, mi se pare foarte mulțumitor că a fost posibilă. Barcelona este orașul în care peste tot parcă ar fi centru. Oriunde am umblat în cele șapte zile ale vizitei noastre aici animația era în toi, stațiile de autobuz și de metrou la îndemână, parcurile îngrijite, punctele de vizitat răsărite ca din pământ, terasele primitoare, străzile, piețele, bulevardele foarte vii, iar lumea hotărâtă parcă să treacă mai repede peste impasul pandemic și să uite că a trebuit să se confrunte cu el. Chiar dacă rata de vaccinare în Spania este foarte bună, de peste 80 %, în interioare încă se poartă masca obligatoriu, iar în locurile aglomerate în aer liber cei mai mulți preferă, la fel, să poarte masca. Între spiritul comunitar și individualism ei au ales prima opțiune. Rezultatul? Degrevarea serviciilor de urgență, scăderea numărului de decese și revenirea la un stil de viață aproape ca înainte. Când văd ce este la noi, mă apucă tristețea. Este pentru a treia oară când vizităm Spania, iar impresia mea este și acum, cum a fost de fiecare dată, a unei țări care știe să-și valorifice resursele, care îmbină pragmatismul și hărnicia cu viața lejeră și poezia. Calmul și lipsa de crispare sunt dominante în peisajul străzilor, iar viața, așa cum se vede, este aici o valoare în sine adevărată care merită îmbogățită și apărată. Mi-ar plăcea să trăiesc în această țară măcar o vreme, un an sau doi și să uit de situațiile anapoda din absurdistanul de la noi, dar aceasta este acum doar o idee. Am dat o fugă într-o zi, cu trenul, și până la Figueres-ul lui Dali, ceea ce a fost o încântare, dar în Barcelona am văzut și am trăit atât de mult în numai o săptămână încât parcă a fost o lună: portul și plaja Barceloneta, Sagrada, Muzeul Picasso, Muzeul Național de Artă, Muzeul Etnologic, Palatul Muzicii, Las Ramblas-ul, Parcul Güell, minunăția de zeci de străzi și piețe. Am stat chiar și la o fiesta cu temă medievală și am înțeles cum lucrează memoria peste timp și transformă istoria în prilej de sărbătorire. Oriunde s-a putut am scris pe carnetul pe care l-am avut mereu la îndemână, iar poemul meu călător a căpătat contur. Sunt multe de spus, dar rămâne să revin cu alte ocazii sau rememorări în timp.