Așa a fost să fie

Viața e schimbătoare. Anul trecut eram pe țărmul unei mări cipriote de Sfântul Vasile și scriam poeme despre acel moment, iar acum, în 2021, am avut un început de an foarte dificil, cu izolare din cauza bolii covid, cu suferință și frică. Virusul m-a prins, așadar, și pe mine, cu toate precauțiile de care mereu am ținut cont.

Totul a venit și pe fondul stresului cauzat de povestea nedreaptă de la școală care m-a determinat să-mi dau până la urmă demisia din învățământ, dezamăgit, resemnat de fapt. Și a venit în orice caz la capătul unui an pandemic în care am cam tras de mine peste limite. În plus, e adevărat că relațiile de muncă peste tot și între oameni așa în general s-au cam deteriorat, din păcate, în contextul noilor provocări, ceea ce s-a lăsat cu mai mult consum emoțional pentru fiecare.

Oricum, așa a fost să fie. Ar trebui probabil un roman ca să poată fi cuprins chiar tot, cu trăiri, sentimente, detalii, momente. Unul pe care să-l scriu eu, se înțelege.

Partea bună a fost că Iuliana a făcut o formă mai ușoară, asimptomatică. Așa am ieșit cu bine, ajutat zi și noapte de ea, așa mi-am revenit. Au contat decisiv, la fel, recomandările și supravegherea îndeaproape a unui prieten doctor și suportul moral al celor dragi din familie și al prietenilor. Recunoștința mea pentru toți este dincolo de cuvinte.

Experiența nu a fost deloc ușoară, cel puțin așa cum am trăit-o eu. Cel în cauză știe cel mai bine întotdeauna. O lecție de pe urma căreia sper să mă aleg cu oarecari învățăminte, dacă nu pentru viața propriu-zisă de aici încolo măcar pentru scris.

Firește, acum sunt chiar fericit că am intrat, după cum se pare, pe calea cea bună, lucru pentru care îi mulțumesc lui Dumnezeu. Respirația mi-a revenit în parametri aproape normali, pot să umblu pe drum, mi-am reluat serviciul și m-am bucurat să-mi revăd colegii și să stau de vorbă cu unii, am revenit cu speranță la proiectele de cărți, literare și de specialitate medicală, pe care le aveam în lucru și cred că mi s-a desenat din nou zâmbetul pe față, pardon, sub mască. Mai mult, îndrăznesc să sper că m-am făcut și oleacă mai înțelept.

Aveți grijă de voi și – vorba unui alt prieten doctor, din alte timpuri, Cehov – nu mă vorbiți de rău! Sănătate și la mulți ani!

Indiferent de cum sunt vremurile

Toată viața am scris. Nu am avut însă norocul până acum să trăiesc exclusiv din munca scrisului. Am învățat în adolescență profesia de asistent medical, apoi, peste niște ani, pe aceea de psiholog. După un timp am dat examene pentru a fi profesor și am deprins din mers chiar și munca de ziarist sau de realizator de televiziune.
Toate m-au ajutat să am mereu un serviciu și prin urmare un venit permanent, iar în unele perioade am reușit să mă țin chiar de două slujbe. Așa am reușit să am o familie, să-mi cresc cei doi copii care sunt mari acum și la rosturile lor, să fac niște incursiuni prin Europa, în fine, să mă bucur de un nivel de independență de care ai întotdeauna nevoie când vrei să fii scriitor cu adevărat. Fără minima autonomie materială, e greu să faci să se învârtă cât de cât roata scrisului.
Chiar și în aceste condiții, am scris constant, cu unele perioade de pauză impuse de viață, iar în lunile în care am beneficiat de cele câteva burse occidentale (obținute pe cont propriu, prin concurs) am avut pur și simplu sentimentul că zbor, că sunt ceea ce am simțit mereu că mi s-ar potrivi: scriitor.
Știu, alți scriitori au alt traseu și ajung să trăiască din scris, în Vest mai des decât la noi, dar eu cred că povestea aceasta cu scrisul și succesul pe seama scrisului are și o parte importantă de loterie – nimerești cifra potrivită, mergi mai departe, nu nimerești, mai încerci de atâtea ori câte îți permiți sau este necesar. Te potrivești cu vremea ta, cu spiritul timpului, cu ora istorică în care ți-a fost repartizat să trăiești, foarte bine! Nu te încadrezi, atunci nu ai decât să patinezi în gol și să îți duci crucea!
Este, se pare, și o chestiune de anduranță, dincolo de talent, inspirație, motivație și mai știu eu ce. Și este, cred, și ceva misterios, o energie care are puterea să te trezească dimineața să te ducă la computer, aproape în fiecare zi, să te pună să-ți notezi mereu pe carnete și pe telefon idei și lucruri banale, să te îmbie mereu la citit, zi de zi, să te țină conectat la un fel de spirit al datoriei cam bizar, să facă din tine o persoană care are ceva de spus și care și încearcă să spună indiferent dacă lumea ascultă sau nu, dacă este interesată sau nu, indiferent de cum sunt vremurile în care se întâmplă totul.

despre blog și autor

Blogul himeric poate fi văzut ca un fel de jurnal pe subiecte diverse: poezie și scris, literatură și cărți, călătorii și situații de viață.

Vasile Baghiu (n. 5 decembrie 1965, Borleşti, Neamţ, România) este poet, prozator şi eseist, creatorul conceptului poetic al "himerismului". Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al PEN-Club.

A publicat mai multe volume de poezie (Gustul înstrăinării, Rătăcirile doamnei Bovary, Febra, Maniera, Himerus Alter în Rheinland, Depresie, Cât de departe am mers, Metode simple de încetinire a timpului, Visuri pe care mi le pot permite, Respirație asistată, Avantajul de a nu câștiga nimic), câteva antologii (Fantoma sanatoriului, Magia elementară, Gustul înstrăinării), o culegere de proză scurtă (Punctul de plecare), patru romane (Ospiciul,  Planuri de viaţă, Fericire sub limite, Alergările unui scriitor) şi numeroase articole şi eseuri în reviste.

Este inclus în antologii și istorii literare precum O panoramă critică a poeziei românești din secolul al XX-lea de Marin Mincu, Manualul vânătorului de poeți de Nicolae Coande, Istoria literaturii române contemporane de Mihai Iovănel, Poezia românească după 1945 de Ion Pop.

A primit mai multe premii, între care Premiul Poesis, Premiul Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor, Premiul Mihai Ursachi, Premiul Liviu Rebreanu, Premiul Patrel Berceanu.

A obţinut câteva burse „writers-in-residence” în Occident, iar fragmente din opera sa au apărut în traduceri în reviste și antologii din diferite spații culturale, între care Banipal, Serta, Buchkultur, The Orange Room Review, The Penmen Review, Magma Poetry, Oomph Press. 

În ultimii ani, numeroase poeme însoțite de prezentări ale conceptului poetic al „himerismului” i-au fost incluse în publicații din Australia precum The Cordite Poetry Review, The AALITRA Review, Parralel Worlds. Words Reflected, Bordertown (TransCollaborate), Poetry in Process, Coolabah.

A avut mai multe experienţe de muncă, între care asistent medical, ziarist, realizator TV, profesor. 

Fondator al primei reviste de educație pentru sănătate din România, autor de manuale de specialitate medicală (Teoria și practica nursing), actualmente este psiholog la D.S.P. Neamţ.

Locuiește în Piatra-Neamț, este căsătorit și are doi copii.
Contact: Pentru a transmite un mesaj, scrieți (1) în secțiunea de comentarii a postărilor, (2) la adresa de email vasile_baghiu@yahoo.com sau (3) în formularul din coloana din dreapta a blogului.