Te opreşti o clipă ca să respiri

Zile de resetare a unor gânduri şi planuri. Aşa a fost mereu. E momentul din an când ţi-ai dori clarificări şi ai vrea să priveşti în urmă, încercând să înţelegi dacă drumul pe care mergi este cel pe care ţi l-ai imaginat şi dacă nu cumva ar fi binevenite unele ajustări sau chiar modificări mai radicale. Viaţa continuă în jurul tău, oamenii se ocupă cu aceleaşi lucruri de totdeauna, prinşi parcă într-un fel de ritual care se pierde în adâncurile memoriei. Plus necazurile acestea mai noi şi sofisticate care au venit peste lume. Te opreşti o clipă ca să respiri, să te lămureşti de fapt dacă există ceva ce ţine încă şi de opţiunile tale sau dacă totul nu e decât o poveste cu iluzii. Zile de punere la cale a unor noi planuri, de începere sau reîncepere pe bune a unui nou roman, de mutare poate a profesoratului pe vlog şi de continuare a seriei de manuale, dar şi de reconectare la unele preocupări literare mai vechi care să mă pună poate şi mai mult în comunicare cu dragii de cititori de azi, care să mă scoată la un liman adevărat şi cu vedere la orizont.