Recluziunea turistică de la Balcic

Am scris 20 de poezii în recluziunea turistică de la Balcic, o ispravă bunișoară, aș zice, în aceste timpuri. Știu, nu contează foarte mult numărătoarea când vine vorba despre scris, dar pare că se conturează, totuși, o nouă carte de poezie pe tema Covid-19 sau, în fine, despre povestea aceasta, pentru că poemele scrise aici se adaugă altor 30 puse pe hârtie chiar în prima fază, când eram toți în starea de urgență și umblam cu declarațiile. Este o carte care va trebui să o aștepte însă pe cea de la editură, aflată în pregătire pentru tipar, scrisă până să înceapă această molimă, așa că stau calm și scriu înainte. Locul m-a inspirat, e un cuib de liniște, avea dreptate Regina Maria să-l numească așa. Nu au fost mulți turiști, șezlongurile erau ocupate cam un sfert dintre ele, terasele la fel, lumea încerca peste tot să respecte regulile de distanțare și purtarea măștii, iar vremea a ținut cu noi. Nu mai spun despre gazdele noastre de aici din mica pensiune Helios, care au fost foarte prietenoase. Și atâția care vorbesc românește. Iar scrisul - repet ca orice scriitor obsedat de scris - este încântarea și premiul, bucuria acestor incursiuni făcute fără prea multe planuri, doar cu încrederea că lumea noastră va găsi cumva ieșirea din acest impas iar noi vom reuși să ne ținem de ea.