Miercuri seara, la "Casa Universitarilor" din Iaşi, primesc Premiul Uniunii Scriitorilor (filiala Iaşi). Ceremonia (aşa cum sunt ele ceremoniile şi festivităţile la noi) s-a derulat în general bine. Mă aşteptam eu să fiu invitat să spun câteva cuvinte, dar poate că e mai bine aşa, fără cuvinte. E mai bine uneori să stai în banca ta. Aşa mi-a spus şi Iuliana, care venise cu mine. Valeriu Stancu, maestrul de ceremonii, se străduia să dea solemnitate momentului, ceea ce mi l-a făcut şi mai simpatic. Atmosfera a fost în general bună, prietenoasă, primitoare. Şi m-am bucurat că i-am văzut pe Cristian Simionescu şi pe Nichita Danilov, pe care nu-i mai văzusem de un car de ani. Şi m-am bucurat că i-am văzut şi pe toţi ceilalţi. Iar recunoaşterea venită din partea lor, prin acest acest premiu, este un lucru pe care îl preţuiesc cum se cuvine. Ce păcat că "Ospiciul", cartea premiată, nu se găseşte în librării! Că uite, s-a scris şi în "România liberă despre premiu, au pus acolo chiar şi o poză a mea zâmbitoare, o poză mare, m-au întrebat şi oamenii de unde pot cumpăra cartea, iar cartea nu e nicăieri. Nicolae Ţone, editorul, mi-a spus la telefon că se bucură pentru premiu. Îl cred. Ar fi fost şi mai bine, mă gândesc, dacă bucuria lui l-ar fi îndemnat să scoată un nou tiraj (chiar cu o banderolă pe care să scrie că romanul a fost premiat) pe care să-l răspândească în librării, măcar în principalele centre universitare, măcar la Piatra Neamţ... Ar fi fost bine, dar nu e. Poate că va fi.