Poate că este momentul acum să vorbim și despre cum va trebui să fie în spitale după ce vom fi trecut de această epidemie, pentru că lecția pe care ne-o oferă impasul în care ne aflăm poate fi prețioasă pentru clarificarea unor aspecte cărora nu li s-a dat importanță până acum. De exemplu, faptul că spitalele nu au avut niciodată personal suficient (după standardele internaționale), mai ales asistente medicale și asistenți medicali, lucru care a devenit și mai vizibil în aceste zile.
Această categorie de personal este în condiții normale cea care asigură îngrijirile propriu-zise. Nu "mâna dreaptă a medicilor", cum sunt numiți adesea cu superioritate, nici "îngerii de la patul bolnavului", cum sunt invocați alteori patetic și ipocrit, asistentele și asistenții medicali sunt oameni cu o profesie distinctă, autonomă și la fel de prestigioasă ca medicina. Nursingul are deja un istoric glorios, o bază științifică solidă și presupune o pregătire serioasă, chiar universitară, cum a început și la noi de ceva vreme.
Prin urmare, dacă statul român investește în învățământul de această specialitate și pe de altă parte spitalele noastre sunt în permanentă criză din acest punct de vedere, ar fi logic ca tot statul acesta român să facă o radiografiere a necesarului din spitale și să pună la punct urgent un program amplu de angajări.
Cum este posibil să fie lăsată o atât de prețioasă resursă umană să plece afară în condițiile în care bugetezi în fiecare an școlile sanitare?
Ei bine, este posibil numai dacă tu ca stat ești nepăsător față de sănătatea cetățenilor și față de banii cheltuiți.
Așadar, o primă problemă de rezolvat - între altele la fel de urgente la care, poate, mă voi referi și mai încolo în timp - ar fi aceasta: angajări imediate de asistente și asistenți în spitale. Angajări cu evaluări pe bune (adică fără șpăgi) și pe baza unei tematici în acord cu curriculumul specific și nu după părerile unor administratori urechiști de prin birourile de la resurse umane.
Fără acest lucru, între altele, eu cred că ne vom afla mereu în treabă, iar pacienții vor avea mereu de suferit. Plus că vom fi de fiecare dată nepregătiți în fața unor pericole pentru sănătatea publică așa cum este epidemia de coronavirus.
Scriu aceste lucruri mai ales în calitate de cadru didactic la o școală postliceală sanitară și o fac evident și cu speranța că poate vede chiar cine trebuie și trece la acțiune.
Această categorie de personal este în condiții normale cea care asigură îngrijirile propriu-zise. Nu "mâna dreaptă a medicilor", cum sunt numiți adesea cu superioritate, nici "îngerii de la patul bolnavului", cum sunt invocați alteori patetic și ipocrit, asistentele și asistenții medicali sunt oameni cu o profesie distinctă, autonomă și la fel de prestigioasă ca medicina. Nursingul are deja un istoric glorios, o bază științifică solidă și presupune o pregătire serioasă, chiar universitară, cum a început și la noi de ceva vreme.
Prin urmare, dacă statul român investește în învățământul de această specialitate și pe de altă parte spitalele noastre sunt în permanentă criză din acest punct de vedere, ar fi logic ca tot statul acesta român să facă o radiografiere a necesarului din spitale și să pună la punct urgent un program amplu de angajări.
Cum este posibil să fie lăsată o atât de prețioasă resursă umană să plece afară în condițiile în care bugetezi în fiecare an școlile sanitare?
Ei bine, este posibil numai dacă tu ca stat ești nepăsător față de sănătatea cetățenilor și față de banii cheltuiți.
Așadar, o primă problemă de rezolvat - între altele la fel de urgente la care, poate, mă voi referi și mai încolo în timp - ar fi aceasta: angajări imediate de asistente și asistenți în spitale. Angajări cu evaluări pe bune (adică fără șpăgi) și pe baza unei tematici în acord cu curriculumul specific și nu după părerile unor administratori urechiști de prin birourile de la resurse umane.
Fără acest lucru, între altele, eu cred că ne vom afla mereu în treabă, iar pacienții vor avea mereu de suferit. Plus că vom fi de fiecare dată nepregătiți în fața unor pericole pentru sănătatea publică așa cum este epidemia de coronavirus.
Scriu aceste lucruri mai ales în calitate de cadru didactic la o școală postliceală sanitară și o fac evident și cu speranța că poate vede chiar cine trebuie și trece la acțiune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu