Featured in the British magazine ACUMEN / Publicat în revista britanică Acumen

Onorat și foarte bucuros să fiu inclus cu un poem, "Fleeting Connections", în numărul 112 al excelentei reviste britanice ACUMEN. Poemul, cu titlul în original "Legături pasagere", face parte din volumul "Metode simple de încetinire a timpului" (Eikon, 2019). Mulțumesc Cristinei Savin pentru traducere! Și editorilor!

Honored and very happy to be included with a poem, "Fleeting Connections", in the Issue 112 of the excellent British magazine ACUMEN. The poem, originally titled "Legături pasagere", is part of the volume "Metode simple de încetinire a timpului"/ Simple Methods of Slowing Down Time (Eikon, 2019). Thanks to Cristina Savin for the translation! And to the editors!

Vasile Baghiu: "Poezia ca un continuum reflexiv" - Cronică la volumul "Tandem cu umbrele" (Eikon, 2022) de A.T. Branca

Vasile Baghiu

Poezia ca un continuum reflexiv*

                                                Cronica a apărut în Bucovina literară (nr.1-2-3, 2025) 

Mă voi referi în cele ce urmează la volumul de poeme “Tandem cu umbrele” de A.T. Branca (Eikon, 2022), dar poeta a publicat încă două volume de poezie, multe articole și eseuri răspândite prin reviste, precum și un roman și fiecare ar merita o atenție reală.

Se vede aici un entuziasm fără rezerve, nu doar pentru scris în general, însă pentru un fel de explorare asiduă a unei interiorități interogative care ambiționează să descifreze sensuri și rosturi încercate și verificate, în istorie, cu instrumente filosofice în principal și mai puțin cu cele poetice.

Evident că nu poate fi refuzată poeziei puterea de a pătrunde în teritoriile reci ale conceptelor și ideilor. Uneori, s-a văzut, ideile pot fi un material la fel de proteic în poezie ca realitatea însăși, iar cearta dintre poezie și filosofie, veche de când lumea și de când filosofii se supăraseră pe poeți, nu mai are astăzi temei, când granițele dintre domenii par să se șteargă, iar filosofia metaforizează tot mai des.

Vasile Baghiu: "Metaversuri poetice paralele" - Cronică la volumul "Totem" (Limes, 2024) de Ofelia Prodan

Vasile Baghiu

Metaversuri poetice paralele*

                                    Cronica a apărut în Familia (nr. 3/2025) și poate fi citită și AICI

Reprezentantă a douămiiștilor, Ofelia Prodan a publicat numeroase volume de poezie de o diversitate tematică și stilistică remarcabilă și este o autoare recunoscută în mediile literare, cu nu puține ecouri critice favorabile și chiar entuziaste, cu traduceri în alte limbi, includeri în antologii și premii dintre cele mai importante. Este o prezență dinamică, inclusiv pe rețelele sociale, de tip european, aș zice, având în vedere spațiul larg în care se mișcă, poetic și existențial, dincolo de granița meleagurilor natale.

O diversitate, spun, deconcertantă, care pune în mișcare două lumi: lumea exterioară (cu feed-ul rulând în legea lui, cu actualitatea politică, rezultatele de la unele competiții sportive, povești cu actori de la Hollywood, noutăți în materie de manele, întâmplări cu scriitori din spațiul autohton, situații din viața personală) și lumea interioară (cu anxietăți, fobii, glasuri și secvențe disparate, cu personaje imaginare venind parcă din recuzita suprarealist-absurdă, cum ar fi un memorabil iepure de alabastru, o vulpe călărind o felie de pizza sau un gândac fumător, plus disperări și neliniști care potențează lirismul).

Și în cel mai recent volum, Totem (Ed. Limes, 2024), Ofelia Prodan își exersează polivalența pe acest palier și explorează cel puțin trei medii: spațiul terestru al relației vânat-vânător (în care cruzimea și atrocitatea acoperă peisajul), mediul marin (în care este preferată partea calmă și așezată, de acvariu, a vieții) și universul combinat al celor două (în care istoria, dominată de om, devine un timp simultan, universal, etern).

Vasile Baghiu: Imaginile ca noduri ale plasei (poetice) de prins realitatea - Cronică la volumul "între timp îți vezi de viața ta" (Junimea, 2020) de Cristina Hermeziu

Vasile Baghiu

Imaginile ca noduri ale plasei (poetice) de prins realitatea*

                                       Cronică apărută în revista Vatra (3-4, 2025)

Imaginea este primul lucru care atrage atenția în volumul „între timp îți vezi de viața ta” (Junimea, 2020) de Cristina Hermeziu. Imaginea ca diversitate a lumii. Citind această carte, ai parte de experiențe lirice pe o gamă diversă, lectura este o excursie printr-un univers fragmentat, deși unitar.

Parcurgi poemele unul după altul prins de jocul observației și al reflecției minimale, dai peste aluzii social-culturale, iei seama la mici bruioane de artă poetică, te plimbi împreună cu poeta printr-un Paris secvențial, urmărești avatarurile domestice ale unei feminități prinse în mișcarea întâmplărilor, te duci în trecut pe firul memoriei afective, faci toate aceste incursiuni psiho-narative poem cu poem, dar peste tot întâlnești imagini care mizează, expresionist (în sensul subiectivității și al caracterului viu și adesea chiar straniu), pe impactul pe care orice fragment brut de realitate îl are în ecuația poetică.

Imaginile sunt dominante în corpusului textual al volumului, fie prinse în clama metaforelor (“ca să-mi port trupul/ strălucitoarea lui stalactită transparentă/ prin lumea oarbă”), fie în funcționalitatea lor autonomă („cât pune pe covorul rulant borcanul cu miere/ conserva de ton 3 lujeri de praz o lămâie/ recită les choses de perec”), puncte de legătură ale unei țesături cu ochiurile strânse, prin care pot trece fragmentele mici ale trăirii, amănunte care țin de rutina cotidianului, dar nu și pasaje ale unei „existențe sub asediu” (cum scrie Alina Purcaru pe una din manșete) și nici fragmentele din “timpul personal, smuls timpului depersonalizat” (după expresia inspirată a lui O. Nimigean de pe coperta a patra).