Arcadia Solum despre Alergările unui scriitor de Vasile Baghiu (Facebook)

 În prefața cărții lui Vasile Baghiu, Alergările unui scriitor, Vianu Mureșan amintește de Haruki Murakami care ”și-a prezentat viața, inclusiv cea de autor, din perspectiva alergatului și în legătură cu această activitate. Între scris și alergare există în cazul lui (ca și în cazul lui Vasile Baghiu, zicem noi în fața acestui nou apărut roman) o legătură foarte strânsă.”

Am început să alerg și eu, ușurel, printre paginile cărții. Eram familiarizată deja cu textul din episoadele publicate pe citesema.ro, începând din vara lui 2022, așa că am reluat romanul-jurnal curioasă să aflu ce-mi aducea nou.

La jumătatea nopții citeam pe la jumătatea cărții: ”M-am simțit un fel de alergător adevărat […] Eram adevărat. Alergam pe bune. Mă aflam la capătul unei curse de aproape patru ore și eram așteptat cu strigăte de încurajare, vuvuzele, muzică, anunțuri la microfon despre noii sosiți la linia de sosire, culori. Culorile și sunetele vieții.”

Horia Vicențiu Pătrașcu despre romanul "Alergările unui scriitor" de Vasile Baghiu

"Ieri am primit de la domnul Vasile Baghiu aceste cinci cărți proaspăt apărute la editura Eikon. Un dar superb, asupra căruia m-am repezit, imediat după ore. (M-am întrerupt numai ca să urmăresc, pe internet, lansarea cărților de tinerețe ale lui A. Pleșu, ați văzut-o? Foarte interesantă, dar poate vorbim altădată).

Cum era de așteptat, probabil si pentru autor, 'alergările metafizice' au luat-o înaintea poeziilor (desi le-am răsfoit și îmi plac foarte mult, V. Baghiu fiind unul dintre puținii poeți autentici de azi, în 'vremurile sărace' pe care le trăim - voi reveni imediat după Alegări la ele.)

Ei bine, Alegările unui scriitor sunt, cred, cel mai important eveniment editorial al anului, cum se zice. Vasile Baghiu ne deschide porțile unei lumi în care trăirea sublimează în poezie, poezia desublimează în trăiri, aceștia fiind polii între care trăiește (sau a trăit până mai ieri autorul). Ei bine, autorul Alegărilor este, in sfarsit, un alt personaj, unul care ne vorbeste chiar din interiorul acestui 'între', un personaj care face sinteza alchimică dintre Himerus Alter (fictivul, himericul, visătorul, versificatorul, eul ideal) și persoana în carne și oase a autorului, confruntată cu viața cotidiană, mizeră, banală și nepoetică / antipoetică. Nu întâmplator, transformarea se produce prin forța, vai!, unei amenințări 'existențiale', ca să preiau un termen cu ștaif filosofic din vocabularul geopolitic actual. Mai precis, Vasile Baghiu este profund marcat de vestea unui prediabet, încât decide să-și schimbe stilul de viață prin alergare. Soluție de un bun simț atavic, căci ce face orice ființă dotată cu picioare în fața unei amenințări: fuge! Da, știu, dictonul zice: fuge sau luptă, dar sunt situații, cum e cea de boală, în care singura luptă posibilă e fuga. Imaginea cinematografică emblematică rămâne cea a lui Forest Gump care se desprinde din aparatele ortopedice hotărându-se să fugă. Imaginea tijelor metalice zburând în stânga și-n dreapta sub impactul efortului de voință al lui Forest e unul dintre cele mai reușite simboluri ale hotărârii, ale fantasmei legate de puterea voinței.

OMUL HIMERIC (VII) - Vasile Baghiu: Proiecția himeristă și riscul trecerii în peisajul maladiv (Anthropos, nr. 8-9 /2023)

Vasile Baghiu

Proiecția himeristă și riscul trecerii în peisajul maladiv 

Nedublată de ieșiri reale în peisajul geografic și temporal pe care l-a conturat bovaric, trăirea prea îndelungată în imaginar (himeric) poate deveni, pentru omul himeric, obositoare și fără miză.

Mai mult, uneori, întreaga poveste poate trece spre patologic. Retragerea în imaginar poate deveni tot mai frecventă și mai adâncă, relațiile sociale se diminuează, iar concentrarea în exces pe propria persoană taie punțile de legătură cu lumea. Iar toate acestea pot căpăta culoarea indefinită a maladivului. (1)

Degeaba construiește în minte lumi fascinante, în acord cu dorințele lui cele mai intense, dacă nu reușește, fie și foarte rar, să aducă jos, la firul ierbii, în viața de zi cu zi, concret, măcar câteva dintre trăirile de care are parte pe seama himerizării.

Partea bună este că omul himeric intuiește acest risc și face efortul de a reveni cu picioarele pe pământ de fiecare dată când fantezia creatoare îl duce prea departe prin peisaje nefamiliare. Contactul cu lumea este mereu în atenția sa, iar acest lucru îl ține în zona literar-ficțională, artistică.

Claudiu Komartin despre patru cărți de poezie de Vasile Baghiu

Claudiu Komartin REPLIERI INTERIOARE

Laureat, în urmă cu două săptămâni, al premiului „Patrel Berceanu” la a doua ediție a festivalului omonim organizat la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, Vasile Baghiu se găsește într-un moment fast al parcursului său literar. Autor, din 2019 încoace, a patru volume de poezie publicate de editura Eikon (Metode simple de încetinire a timpului, 2019; Visuri pe care mi le pot permite, 2020; Respirație asistată, 2021; Avantajul de a nu câștiga nimic, 2022), care urmează altor șapte cărți de poezie, trei antologii, un volum de proză scurtă și trei romane publicate între 1994 și 2014, V. Baghiu este unul dintre scriitorii promoției 90 ce confirmă și dau greutate acestei mișcări neomogene rămase (nemeritat) și după aproape trei decenii în umbra generației 80. E de ajuns să privim volumele publicate în anii din urmă de Ionel Ciupureanu, Ruxandra Cesereanu, Radu Andriescu, Simona Popescu, Nicolae Coande sau Dumitru Crudu pentru a ne verifica această evidență – alături de aceștia, Baghiu a rămas constant în ținutul său himerist clar demarcat încă de la debutul cu Gustul înstrăinării, fără a se afla în lumina reflectoarelor.