E adevărat, acum este mai greu, cu toate restricțiile, dar nu imposibil, plus că sunt niscaiva speranţe că o parte din ceea ce era bun şi normal înainte de pandemie, cel puţin în această privinţă, va reveni.
Călătoria ne învață cum este lumea şi mai ales cum suntem noi, aşa cum nu am reuşi în nicio şcoală şi prin niciun alt mijloc.
Apoi, călătoriile rămân în memoria afectivă, se lipesc de suflet, iar dacă este adevărat că în viaţă contează mult aceste aspecte psiho-emoţionale, atunci călătoria este una dintre cele mai eficiente căi de a deveni mulţumiţi şi chiar fericiţi.
Totuşi, câteva condiţii trebuie, se pare, îndeplinite pentru a face din călătorie o obişnuinţă: să ne dorim mult să vedem alte locuri şi alţi oameni, să lucrăm cu optimism şi entuziasm la planuri concrete în direcţia aceasta, să adunăm în jurul nostru persoane dragi care să fie dispuse să ne susţină şi chiar să ne însoţească, să avem spirit de aventură, să reuşim să punem deoparte ceva bănuţi ori de câte ori avem posibilitatea şi, în fine, să pornim pe bune la drum, adică să luăm bilete, să facem rezervări şi aşa mai departe.
Contează în această poveste şi călătoriile scurte, chiar în regiunea în care locuim, nu trebuie neapărat să ajungem pe cine ştie ce tărâmuri îndepărtate ca să gustăm câtuşi de puţin din bucuria peregrinării. Ideea este să trăim cu intensitate, curiozitate şi calm toată întâmplarea.
Material nu ne alegem cu nimic din această ecuaţie, fireşte, dar viaţa poate căpăta o minunată strălucire care poate fi chiar „sensul” pe care l-am tot căutat mai mult sau mai puţin conştient şi nu l-am descoperit în nicio altă împrejurare şi pe nicio altă cale niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu