Un an dificil

2020, un an dificil, iar pentru unii dureros și tragic. Neașteptat, prin impactul pandemiei asupra vieții.

Nici prin cap nu-mi trecea în prima zi din an, care m-a prins așa la Revelion pentru prima dată în străinătate, în Cipru, că va fi cum am văzut între timp că a fost. Cu o schimbare reală și în pătrățica vieții mele.

Cu schimbare în intensitatea și volumul de muncă la DSP, unde m-a găsit vremea pe același post de psiholog în care lucrez de 12 ani, dupa alti 18 ca asistent, și unde în aceste luni din urmă am făcut tot ce am putut pentru a fi de folos: telefoane și discuții cu oameni care erau chiar speriați în primele luni, anchete epidemiologice, serviciu de permanență de zi și de noapte, comunicare cu presa, lucru mai departe la proiectele specifice etc..

Cu schimbarea macazului, încă din primăvară, pentru cursurile online la școala sanitară, care mi-au solicitat, ca atâtor altor profesori, energii și abilități noi, cursuri care au fost, totuși, până recent, parte din partea luminoasă a acestui timp.

Te opreşti o clipă ca să respiri

Zile de resetare a unor gânduri şi planuri. Aşa a fost mereu. E momentul din an când ţi-ai dori clarificări şi ai vrea să priveşti în urmă, încercând să înţelegi dacă drumul pe care mergi este cel pe care ţi l-ai imaginat şi dacă nu cumva ar fi binevenite unele ajustări sau chiar modificări mai radicale. Viaţa continuă în jurul tău, oamenii se ocupă cu aceleaşi lucruri de totdeauna, prinşi parcă într-un fel de ritual care se pierde în adâncurile memoriei. Plus necazurile acestea mai noi şi sofisticate care au venit peste lume. Te opreşti o clipă ca să respiri, să te lămureşti de fapt dacă există ceva ce ţine încă şi de opţiunile tale sau dacă totul nu e decât o poveste cu iluzii. Zile de punere la cale a unor noi planuri, de începere sau reîncepere pe bune a unui nou roman, de mutare poate a profesoratului pe vlog şi de continuare a seriei de manuale, dar şi de reconectare la unele preocupări literare mai vechi care să mă pună poate şi mai mult în comunicare cu dragii de cititori de azi, care să mă scoată la un liman adevărat şi cu vedere la orizont.