La sfârșitul sfârșitului doar pagina scrisă contează

Pe măsură ce înaintez tot mai departe în lumea romanului pe care îl am în lucru, mă gândesc, mai mult și mai mult, la cât de important este să găsești în fiecare dimineață puterea de a te aduna din toată risipirea vieții pentru a da un nou asalt paginilor albe. Iar bătălia aceasta mută de refacere zilnică a traseului unei lumi de cuvinte și emoții va fi - sunt convins - răsplătită cumva, pentru că înțeleg - și parcă din ce în ce mai limpede - că la sfârșitul sfârșitului doar pagina scrisă contează.

"Prizonier în U.R.S.S." de Vasile Gh. Baghiu a apărut în ediția a doua

A apărut a doua ediţie a memoriilor tatălui meu, Vasile Gh. Baghiu (1922-1974), despre prizonieratul său sovietic, scrise imediat după întoarcerea acasă, în anii cincizeci. La aproape 15 ani de la prima ediţie (Editura Axa, 1998), cartea "Prizonier în U.R.S.S." este acum publicată de Editura Fundaţiei Academiei Civice şi are un cuvânt înainte semnat de scriitorul Romulus Rusan, editorul ei, precum şi prefaţa şi postfaţa primei ediţii. Va fi o lansare la Gaudeamus, pe 24 noiembrie 2012... Comenzi pot fi făcute la adresa de email acivica@memorialsighet.ro sau la telefon +40 21 3129852 . Sper că volumul se va putea găsi curând şi în librării.

Premiul "Liviu Rebreanu" pentru romanul "Planuri de viaţă"

La Colocviile Rebreanu de la Bistrița de săptămâna trecută mi-a plăcut să ascult discuțiille despre ficțiune și non-ficțiune în romanul românesc și în proza românească, mai ales pe acelea polemice dintre Nicolae Breban, de o parte, și Alex Goldiș și Ștefan Baghiu, de cealaltă parte.

A fost și este de înțeles (până la un punct) energia cu care Breban a luat apărarea atât propriei opere cât și pe aceea a operelor colegilor lui de generație, așa cum face mereu în intervențiile sale publice, dar etichetarea negativă și minimalizarea literaturii de după 1989, chiar ignorarea existenței acestei literaturi, cu luminile și umbrele ei, nu mi s-a mai părut deloc în regulă din partea aceluiași scriitor, lucru foarte limpede subliniat, de altfel, de cei doi parteneri de dialog (polemic) ai săi.

Am avut sentimentul că o lume a trecutului se teme fără motiv de lumea de azi, adică fără să fie atacată de aceasta din urmă. Iar în apărarea ei, lumea aceasta născută și crescută în comunism neagă orice vine după ea. Este un tip de apărare care are rădăcini în disperare. Unul greșit, în orice caz.

Iar dacă în ce mă privește am adăugat, în cadrul aceleiași furtunoase discuții, că atâta vreme cât un Paul Goma este marginalizat de sistem și în general de scriitori orice dezbatere despre proza actuală capătă serioase acente false, abia acest lucru mi-a adus sentimentul, nu tocmai confortabil, că mă aflu, la rândul meu (și parcă asemenea lui Breban, dar pe alte coordonate), în rolul unui fel de "avocat din oficiu" al unei cauze care, nici ea, nu-și găsește ecoul meritat în mediile literare.

Dincolo însă de sentimentele mele, care, la fel, până la un punct mă privesc personal, aș spune că ignorarea de către scriitori a acestei "absențe" a lui Paul Goma din peisaj va avea, mai devreme sau mai târziu, impact negativ și asupra receptării propriilor lor opere. În rest, fiecare cu drumul său, în viață și în literatură... Iar tema ar merita, bineînțeles, măcar un eseu dacă nu studii şi dezbateri.

În a doua zi a acestei întâlniri literare, vineri, au fost decernate premii. Am primit Premiul "Liviu Rebreanu" pentru proză, pentru romanul "Planuri de viaţă" (Ed. Polirom, 2012). Premiul Opera Omnia l-au primit Nicolae Breban şi Cornel Ungureanu, premiul pentru receptarea critică - Ion Simuţ, Constantin Cubleşan şi Alex. Goldiş, iar alte premii pentru proză le-au fost oferite scriitorilor Dan Coman şi Victor Ştir.

Ioan Pintea şi colegii lui au fost cu adevărat nişte gazde perfecte.

Invitat la Colocviile "Liviu Rebreanu" de la Bistrița

Joi şi vineri voi participa la Colocviile "Liviu Rebreanu" de la Bistriţa... Tocmai am primit de la Ioan Pintea programul... Foarte plăcut pentru mine, dincolo de bucuria revederii cu mulţi confraţi, este că printre scriitorii invitaţi se află şi fiul meu Ştefan...

“Timpul lucrează, cred, în favoarea noastră, a românilor…”

Un scurt interviu despre călătoria mea în Armenia , realizat de poetul Nicolae Sava și apărut azi în ziarul Ceahlăul...

* În perioada 16 – 26 octombrie, ai participat la Festivalul Internațional de Literatură „Ark” din Armenia. Cum ai fost selectat și ce alți scriitori din România au mai participat?
- Am primit din partea organizatorilor – la recomandarea unui scriitor rus, Sergey Moreino, care apreciază scrisul meu – invitația de a trimite o aplicație în vederea unei selecții pentru participare. Am trimis textele și datele pe care mi le-au cerut și în două luni am primit vestea bună. Din România a mai participat scriitoarea Ruxandra Cesereanu, din Cluj-Napoca.

O lumânare la mormântul tatălui meu...

Ieri am aprins o lumânare la mormântul tatălui meu, Vasile Gh. Baghiu, la Mastacăn, Neamţ. A murit în condiţii misterioase, pe un şantier la Iaşi, în 1974, când eu aveam opt ani... Mi-a rămas de la el un manuscris conţinând memoriile din lagărele sovietice (scrise cu mult curaj imediat după întoarcerea miraculoasă acasă în 1951, printre puţinele exemple de literatură autentică de sertar), dar şi pasiunea pentru scris şi talentul literar. Într-o Românie în care realismul socialist era victorios şi ofensiv în literatură, el scria cu naturaleţe, talent, curaj, fără ură şi fără părtinire despre... lagărele sovietice. Ar fi fost fericit să trăiască şi să mă vadă scriitor, dar şi să-l vadă pe Ştefan (fiul meu şi nepotul lui) scriind la rândul lui, făcându-şi acum intrarea în literatură... În 1998 am reuşit, cu greu, după refuzul marilor editori ai ţării, să public acele memorii, la Editura Axa, sub titlul "Prizonier în URSS". Curând va apărea la Editura Academiei Civice a doua ediţie. Aici este un link către pagina din Wikipedia care îi este dedicată. Dumnezeu să-l odihnească!

Un fragment din romanul "Planuri de viaţă" în revista britanică Banipal

Prestigioasa revistă britanică Banipal, care publică literatură arabă contemporană în traducere engleză, are - în numărul aniversar 45 (15 ani de apariţie neîntreruptă), la secţiunea "Guest Literature", alături de o proză scurtă a scriitorului

 vietnamez Ho Anh Thai - un fragment din romanul meu Planuri de viaţă (Ed. Polirom, 2012), în traducerea Ramonei Lupu. Editorii acestei reviste cu totul speciale, Margaret Obank şi Samuel Shimon, au preferat pentru publicarea pe site o poză de-a mea mai veche, făcută de ei când ne-am cunoscut cu mai mulţi ani în urmă în Germania, una cu "our younger Vasile", cum mi-au spus cu prietenie, însă e bine aşa, pentru că nici eu, nici ei nu ne-am schimbat, cred, prea mult de atunci... Am aflat apoi că în interiorul revistei apare, de fapt, poza mea de acum, din acest an. În sfârşit, este onorantă această publicare, cu atât mai mult cu cât şi numele României este scos în faţă, ca să zic aşa. Iată şi coperta...