Voi merge la vot pentru a spune DA demiterii președintelui suspendat Traian Băsescu. Tăierea salariilor, a pensiilor și a indemnizațiilor pentru creșterea copiilor, șicanarea și umilirea profesorilor, alungarea medicilor din țară, închiderea spitalelor, susținerea publică a unor contracte suspecte/controversate de exploatare a resurselor țării, tărăgănarea construirii autostrăzilor, protejarea și promovarea în poziții înalte (pe criterii familiale, personale sau de partid) a unor persoane lipsite de cultură și educație și fără realizări în plan profesional, cultivarea și susținerea unui grup de intelectuali exclusiv pe criteriul obedienței (în timp ce scrisorile deschise ale lui Paul Goma adresate Președinției au rămas, de exemplu, fără răspuns!), atitudinea jignitoare față de Regele Mihai, învrăjbirea categoriilor profesionale și sociale și, în general, întreținerea permanentă în țară a unei atmosfere tensionate, indiferența/lipsa de acțiune fermă față de fenomenul grav al drogării tinerilor cu așa-numitele etnobotanice, corupția, proasta reprezentare a țării în străinătate, toate acestea și încă altele, în care președintele suspendat a ținut să se implice personal, sunt pentru mine argumente suficiente. Discuțiile pe teme precum "lovitură de stat", "încălcarea constituției", "îngrijorările Occidentului" le consider lipsite de temei și de oportunitate acum, fiind, în fapt, rătăciri ale unei îngrijorător de mari părți a intelectualității noastre sau, mai rău, diversiuni. Bineînțeles că nu sunt și nu voi deveni un susținător necondiționat al președintelui interimar Crin Antonescu (căruia îi doresc să devină președinte ales!) și nici al noii majorități. Cred însă că schimbarea este necesară acum, nu mai târziu, pentru ca politicienii să înțeleagă un lucru elementar, anume că trebuie să fie mai ponderați, mai echilibrați, mai umani, mai responsabili și că abuzurile și derapajele pot fi sancționate chiar și de blândul popor român. Să mergem la vot!
Viaţă, scris, citit... Viaţa îmi dă un acut sentiment al clipei, scrisul mă face să mă gândesc, din când în când, la viitor, unde nu se întâmplă niciodată nimic semnificativ, iar cititul mă duce puţin în urmă şi mă coboară încet-încetişor cu picioarele pe pământ. Cât despre "himerismul poetic", îl simt ca pe un instrument eficient prin care se poate călători, în ambele sensuri, între poezia scrisă și poezia trăită.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Vasile Baghiu: "Poezia între teorie și praxis" - cronică la volumul "Cele două capete ale tăcerii" (Ed. Eikon, 2021) de Vianu Mureșan
Vasile Baghiu Poezia între teorie și praxis Cronica a apărut în revista Familia, nr 4/ 20...
-
Vasile Baghiu Echilibristică po(i)etică deasupra “hăului” * Cronica este ...
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
Vasile Baghiu Două adevăruri care se intersectează Apărut în revista Ficțiunea (n. 113/ februarie 2025), ca răspuns la o anchetă desp...
-
Vasile Baghiu Clovnerii suprarealist-postmoderniste cu mesaj cifrat Cronică apărută î...
-
Vasile Baghiu Poezia liniștii interioare Cronică apărută în Observator cultural ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu