Ieri, Casiana Amihăesei, fiica naşilor noştri de cununie, imi trimite nişte poze cu un afiş mare din Grădina Copou din Iaşi prezentându-mă pe mine cu versuri, o scurtă prezentare, fotografie etc.... Drăguţ din partea ei că s-a pozat cu afişul. N-am ştiut de prezenţa mea la Copou. Se pare că au putut fi chiar şi auzite versuri de-ale mele la difuzoarele din preajma Teiului lui Eminescu. Întâmplarea mă bucură, fireşte, dar faptul că nimeni dintre organizatori nu mi-a trimis nici măcar un e-mail de înştiinţare îmi aduce totodată un sentiment ciudat, de parcă nu aş fi viu, ci clasic-zâmbind, ca să zic aşa, din cealaltă parte, postum... E bine şi aşa.