Viaţă, scris, citit... Viaţa îmi dă un acut sentiment al clipei, scrisul mă face să mă gândesc, din când în când, la viitor, unde nu se întâmplă niciodată nimic semnificativ, iar cititul mă duce puţin în urmă şi mă aduce încet-încetişor cu picioarele pe pământ. Cât despre "himerismul poetic", îl simt ca pe un instrument eficient prin care se poate călători, în ambele sensuri, între poezia scrisă și poezia trăită.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Vasile Baghiu: Viața văzută prin fereastra bibliotecii - Cronică la volumul „Melancoliile unui bătrân cărturar”, Ed Tracus Arte, 2024, apărută în Familia, nr.1/2025
Vasile Baghiu Viața văzută prin fereastra bibliotecii Cronica poate fi citită în revista Fam...
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
Vasile Baghiu Echilibristică po(i)etică deasupra “hăului” * Cronica este ...
-
Vasile Baghiu Clovnerii suprarealist-postmoderniste cu mesaj cifrat Cronică apărută î...
-
Vasile Baghiu Două adevăruri care se intersectează Apărut în revista Ficțiunea (n. 113/ februarie 2025), ca răspuns la o anchetă desp...
-
Cinci zile de FILIT Iași în care am văzut, din nou, pe viu, că literatura contează pe bune în viața oamenilor, inclusiv în aceea a adolesce...
Am terminat de citit zilele acestea, "Cine suntem", de Dan Puric. O carte în care ideile sunt destul de bine conturată şi care naşte în mintea noatră,a generaţiilor post-decembriste multe semne de întrebare. Ce părere aveţi dumneavoastră despre acestă carte?
RăspundețiȘtergereCosmin, îţi mulţumesc atât pentru comentariu cât şi pentru întrebare. Scuze pentru întârziere. Părerea mea despre această carte şi despre autorul ei este una foarte bună. Dan Puric se distinge de alţi artişti şi intelectuali din România de azi prin câteva lucruri importante. Mai întâi nu este şi anticomunist şi beneficiar al regimurilor comunist şi post-decembrist în acelaşi timp, aşa cum sunt cei mai mulţi intelectuali de la noi. El este pur şi simplu împotriva comuniştilor şi a Securităţii pe seama a două calităţi esenţiale: este român şi creştin în modul cel mai natural posibil. Apoi nu este o valoare închipuită, ci una reală, recunoscută în toată lumea. Îl admir pentru că îi arată cu degetul pe cei care au acaparat România şi o exploatează (clasa politică de azi), pentru că nu se jenează să-l mărturisească pe Isus Hristos (într-o epocă a blasfemiilor şi a intelectualismelor sterile) şi pentru că sare în apărarea noastră ca popor într-o vreme în care denigratorii sunt atât de mulţi. Îmi mai place de el pentru că reuşeşte să gândească cu propria minte. Iar faptul ca are carismă, ca atrage mulţimile, ca are o voce mi se pare un atu în plus. Naturaleţea şi autenticitatea lui este dincolo de orice dubiu. După părerea mea, el poate fi luat de model nu numai de generaţia voastră, dar şi de noi, aştia mai vîrstnici. Este un artist adevărat, un tată de familie bun şi un luptător. Sunt foarte bucuros ca a apărut un astfel de om în arena publică.
RăspundețiȘtergere