vineri, februarie 22, 2008
De dimineaţă iau de la chioşc "România literară", numărul şapte. În ultimii ani, luat de valul călătoriilor, am mai pierdut contactul cu publicaţiile literare, chiar şi cu lumea literară, aş zice. Îmi revin încetul cu încetul. Este ceea ce îmi doresc. E o zi minunată, cu multă lumină. La pagina de poezie, găsesc un vers remarcabil al lui Liviu Georgescu, un poet despre care - din vina mea, fireşte - nu ştiu nimic: "Dar în noi e un soare ascuns.".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Dacă psihologia a putut fi adusă încetul cu încetul în zona ştiinţei, mă întreb de ce nu ar putea să se întâmple acelaşi lucru şi cu poezia....
-
Poetul Nicolae Coande, prietenul meu, se întreabă într-un e-mail pe care l-am primit zilele trecute (sper să nu se supere că îl bârfesc aici... -
Pregătiri pentru călătorii prin Europa, pentru revederea unor locuri și a unor oameni dragi, pentru inspirația pe care o voi trăi în peregri...
-
Scrisul poeziei devine nu de puține ori o ocupație care ar putea să nu aibă nici un înțeles pentru privitorul din afară. Două sau trei rându... -
"Zona literară", numărul 7-8/2012. AICI găsiţi revista în format PDF. Zon@ncheta: Curente, generaţii şi premii literare Vasile...
Eu nu am caderea sa spun despre un vers ca e “bun” insa am libertatea de a spune ca-mi place. Fara sa pot justifica de ce. Presupun ca anumite versuri isi gasesc prin cotloanele mintii mele o rezonanta aparte si-atunci nu le mai uit.
RăspundețiȘtergereCum altfel sa explic de ce de fiecare data cand vine octombrie si ma uit imprejur imi spun ca «E toamna asta care se-apleaca senil prin paduri»? Ori de ce mananc «mere care seamana cu genunchii tai» ?
Se implineste in curand un an de la un accident rutier in care puteam sa-mi pierd viata si uneori, cand sunt silita sa-mi amintesc de asta, zambesc gandindu-ma ca am acum dreptul sa declam: «Eu am vazut moartea fluturand ca o invazie de cormorani».
Traiesc insa, iar «Aceasta libertate e numai ragazul ce mi se da pentru suferinte marunte».
Oare sa-mi fac griji ca tot impodobindu-mi zilele cu frumuseti luate de pe ici de pe colo, as putea fi acuzata de furt ? :D
...
«Poezia, pana la urma, le rascumpara pe toate» :)
Pregătesc de câteva zile lectura mea publică din seria de lecturi publice a Uniunii Scriitorilor (lectură care va avea loc curând la Biblioteca "G.T. Kirileanu" din oraşul meu, Piatra Neamţ) şi am revăzut cu această ocazie unele versuri pe care le-am scris în anii nouăzeci, între care şi acestea pe care tu le-ai presărat aparent la întâmplare în acest mesaj pentru care îţi mulţumesc. Sentimentul este unul de mulţumire că în învălmăşeala timpului ceva-ceva s-a cristalizat, a rămas... Este mulţumirea unui om care, deşi nu trăieşte retras, priveşte acum cu oarecare detaşare la spectacolul propriei "evoluţii", în acord perfect cu "himerismul". Cât despre întrebarea ta din final, ea rămâne una retorică... Mă duc să răsfoiesc mai departe printre poeme. Şi trebuie să aleg, pentru că nu voi putea să le citesc pe toate. :)
RăspundețiȘtergere