O lumină specială

La o mănăstire din Moldova, undeva pe lângă Suceava, la un stand de cărţi în aer liber, pentru că mi-am arătat interesul pentru unele volume de pe masă o doamnă m-a îndemnat să citesc "câteva rânduri" dintr-un anume op ca să mă conving că merita să-l cumpăr. I-am spus că din păcate nu am ochelarii la mine, că pot doar să desluşesc titlurile de pe coperte. A scos atunci cartea şi m-a sfătuit să citesc acel pasaj "într-o lumină diferită, a mănăstirii", zicea, care este specială şi poate face minuni şi aşa mai departe. Chiar a îndreptat paginile înspre lumina aceea care cădea în cioburi pe sub frunzişul copacilor bătrâni şi mi-a făcut semn să mă apropii de ele. Nu ştiu, poate la alţii a mers şi au putut să vadă, cum susţinea, dar în cazul meu nu a funcţionat nici aşa, nu am reuşit să desluşesc niciun cuvânt. Resemnat, m-am gândit că principalul motiv în acel moment a fost că nu mă aflam pe aceeaşi undă de credinţă cu locul, că starea mea şi lumina mănăstirii nu s-au potrivit de nicio culoare, aşa că am plecat un pic mai gânditor de acolo, parcă şi cu unele idei noi pentru viitor.