12 poeme și prezentare în revista australiană The Aalitra Review

Excelentă veste la trecerea dintre ani! Sub titlul “Ready for Anything That Comes my Way", un studiu/eseu despre poezia mea și despre conceptul de "himerism poetic", însoțit de versiunile în engleză pentru nu mai puțin de 12 poeme (acompaniate și de textele originale în română), a apărut azi în numărul 13 al revistei academice editate de Asociația Australiană pentru Traducere Literară The Aalitra Review. Studiul și traducerile poartă semnătura Cristinei Savin, care a mai publicat în vară și alte traduceri din poemele mele cu o prezentare în revista australiană Cordite Poetry Review . Îi sunt recunoscător Cristinei pentru acest interes și o felicit pentru munca specială și aplicată pe care o face în incursiunea prin spațiile himerismului. 

Planuri pentru 2019

Nu știu ce planuri aveți voi pentru anul care vine, dar eu mă gândesc la unele schimbări, nu prea radicale, schimbări totuși. 
Vreau să fac mai multă mișcare. Dacă nu voi reuși să alerg din când în când, așa cum mi-ar plăcea, poate că voi fi în stare măcar să las mașina doar pentru deplasările mai lungi și să mă mișc prin oraș pe jos. 
Nu fumez mult, două-trei țigări dimineața la cafea și mai multe la cafenea sau la petreceri, când se întâmplă, însă mă gândesc să mă las de ocupația aceasta sau măcar să o fac să devină rară, cu adevărat ocazională.
Nu beau băuturi tari și nu mă omor nici cu berea, însă vinul, dacă este de calitate și nu prea mult sau băut prea frecvent, se împacă bine cu sănătatea și prietenia, așa că din partea asta niciun plan.
Mi-ar plăcea să mă disciplinez mai mult în muncă, atât în proiectele literare, cât și în cele didactic-științifice, la scris de fapt. Aș vrea să scriu chiar zilnic-zilnic. Pentru acest scop, o consultare a prietenului meu neamț pe acest subiect se va impune, chiar dacă de la el am învățat deja câte ceva.
Nu suport nedreptățile, impostura, tupeul și abuzurile (nici în viața de zi cu zi, nici în plan mai înalt, politic sau social) și în general reacționez la ele, nu tac din gură, ceea ce voi face și de aici încolo, însă în relațiile directe cu oamenii îmi doresc să evit cumva conflictele.
Mai degrabă îi voi ocoli sau ignora cât voi putea pe cei care nu suportă modul meu de a fi, de a gândi, de a munci și de a vedea lucrurile, nu mă respectă ca persoană, nu sunt interesați de părerile și ideile mele sau chiar vor să-mi facă rău. E pierdere de timp și energie să te lupți cu oameni cu mentalități și apucături proaste, dar înțelepciunea aceasta trebuie încorporată în stilul de viață.
Cititul va rămâne în continuare negreșit ceva foarte plăcut cu care să-mi petrec unele ceasuri în fiecare zi.
Vreau să ajung și la biserică mai des.
În fine, voi încerca să am în vedere și pe mai departe călătoriile. Nu numai că știu că mă va ajuta și Iuliana în povestea aceasta, dar voi munci să devină cu adevărat parte din viața mea.
Un An Nou cu sănătate și bucurii vă doresc! 
La mulți ani!

Memoria afectiv-emoțională a unei lecturi

Sunt romane ale căror povești le-am uitat pentru că le-am citit demult și pentru că nici nu aveau propriu-zis o poveste în înțelesul obișnuit. Nici tema, nici vreo scenă măcar, mai nimic. Nu le-am uitat însă muzica frazelor și tonul întregii scriituri de la un capăt la altul. Sunt motivele care mă pornesc uneori, în special în zile de iarnă cum sunt acestea, să le caut prin rafturile din casă. Mă gândesc chiar că nu este deloc rău ca un roman să rămână prin ton. Este memoria afectiv-emoțională a unei lecturi. La fel ca memoria legată de unii oameni pe care i-am cunoscut demult. Nimic foarte clar despre ce făceau, ce spuneau și cum era viața lor, în schimb foarte puternic răsună în amintire vocea lor și felul lor unic de a vorbi.

În câteva zile vine Crăciunul

În câteva zile vine Crăciunul şi repede trecem în Anul Nou. A fost un an greu şi dureros pentru mine, dar şi aglomerat, cu multe lucruri amestecate, bune şi mai puţin bune. Lângă durere a încăput chiar și fericire. Am, cred, puterea să merg mai departe cu încrederea că voi avea parte în 2019 de mai multă pace sufletească şi mai mult timp deopotrivă pentru proiectele literare şi cele profesionale, cărţi pe care vreau să le duc la capăt şi să le văd publicate. Şi mai mult timp mi-aş dori pentru a-i vedea mai des pe copii. Şi pentru călătorii cu Iuliana vreau timp. Şi pentru citit de plăcere. Şi pentru prieteni. Şi timp ca să fac mai multă mişcare. Şi mai vreau şi sănătate, măcar câtă a fost până acum. Se înţelege, nu sunt deloc pretenţios, vreau de la viaţă totul şi încă ceva pe deasupra. Crăciun Fericit tuturor! 

Firește că nu știu când au trecut 53 de ani

Firește că nu știu când au trecut 53 de ani. Bine, așa spunem toți când vine vorba despre aniversări, vârstă, trecerea timpului și așa mai departe, dar eu simt la fiecare 5 decembrie cum mă transform parcă mai mult în acel cineva din viitorul îndepărtat la care mă gândeam uneori când eram copil. Partea frumoasă este că privind înapoi dar și la zilele de azi am un sentiment de viață adevărată, de iubire, prietenie, poezie, împlinire. Pentru că uit dificultățile, durerile, tristețile, supărările și impasurile. Le topesc într-un fel de nostalgii, care devin de multe ori pagini scrise sau pur și simplu trăiri intense, așa cum sunt și planurile și aspirațiile care încă îmi bâzâie prin creier și mă fac să pășesc zâmbitor înainte.

La mulți ani, România! La mulți ani, români!

România a supraviețuit unor mari încercări în ultimul secol și chiar și acum, la centenar, prin nu puțini oameni de bun-simț și patrioți, se luptă pentru a rămâne o țară adevărată. Diminuată ca teritoriu față de aceea din 1918, fapt care pune o răspundere serioasă pe noi și urmașii noștri, cu milioane de cetățeni plecați în lume pentru a-și câștiga traiul și o viață în demnitate și dreptate, cu o elită intelectuală în mare parte trădătoare din păcate și o clasă politică provenită în majoritate din structurile regimului comunist sau cu năravuri și interese care încă au legătură cu acea perioadă, fără să fi realizat întru totul dreptatea pe care o merita după extraordinarul moment din 1989 și fără să fi reușit recunoașterea valorilor autentice și punerea în lumină a adevărului istoric, România realizează, totuși, la o sută de ani, performanța de a nu se lăsa doborâtă și găsește miraculos resurse să se țină de lumea occidentală. Este miraculos, aș spune, cum încă se găsesc aici acasă oameni talentați, harnici și conștiincioși care mențin vie speranța. La mulți ani, România! La mulți ani, români!