Lecții de viață

Povestea aceasta a vieţii trăite sufleteşte pe mai multe planuri mă preocupă. Te uiţi, vezi, nu eşti de acord cu ceea ce vezi şi nici cu ceea ce auzi, dar nu zici nimic pentru că îţi dai seama că pentru moment cel puţin nu poţi schimba nimic. Trebuie să taci în multe împrejurări, pentru că oamenii vor să se audă doar pe ei vorbind, iar dacă atunci când, totuşi, vorbeşti şi părerea ta e în dezacord cu a lor, apar repede şi etichetările. Trebuie că vorbeşti din cărţi dacă spui ceva ce ţine de observaţia directă, banală. Contrazici aşa, de-amorul artei şi nu pentru că îţi susţii punctul de vedere în care crezi. Ai toate defectele. Cu tine nu se poate discuta, deşi abia dacă ai apucat să zici două cuvinte. Şi deşi nu te simţi nici rupt de realitate, nici "Gică-contra", cum ţi se spune de-a dreptul în faţă că ai fi, continui să accepţi să primeşti lecţii în tăcere. Lecţii de viaţă. De pragmatism. De inteligenţă în ofensivă. De tot ce vrei. În tăcere. Retras, resemnat, în viaţa ta din alt plan, acolo unde rezervele de bun-simţ ţin loc de baterii de supravieţuire.