Viaţă, scris, citit... Viaţa îmi dă un acut sentiment al clipei, scrisul mă face să mă gândesc, din când în când, la viitor, unde nu se întâmplă niciodată nimic semnificativ, iar cititul mă duce puţin în urmă şi mă aduce încet-încetişor cu picioarele pe pământ. Cât despre "himerismul poetic", îl simt ca pe un instrument eficient prin care se poate călători, în ambele sensuri, între poezia scrisă și poezia trăită.
miercuri, aprilie 09, 2008
E primăvară la Piatra Neamţ. Lumea a ieşit azi pe străzi, prin parcuri. Este atât de bine uneori şi atât de frumos să trăieşti încât acest sentiment devine copleşitor. E primăvară cu adevărat, iar eu m-am găsit la bibliotecă în volumul "O panoramă critică a poeziei româneşti din secolul al XX-lea" de Marin Mincu. Secolul al XX-lea a rămas în urmă, odată cu mine, cel de atunci. Este o victorie literară adevărată. Păşesc pe străzi cu mulţumire în suflet şi cu discreţie maximă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Întâlnire cu Abdulrazak Gurnah
FILIT, strălucitorul festival de literatură de la Iași, este și despre întâlniri uluitoare. Am fost norocos astfel, pe lângă invitația de a ...
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
Vasile Baghiu și alergările lui himeriste (prefață) Un scriitor japonez renumit, Haruki Murakami, și-a prezentat viața, inclusiv cea de auto...
-
Vasile Baghiu Acolo unde inteligența nu prea mai are acces “Poezia reușește să ajungă și acolo unde inteligența nu prea mai are acces”,...
-
Mi-am trăit fabulos prima tinerețe în lumea poeziei din capul meu, undeva la un sanatoriu din munții Neamțului, unde am îngrijit bolnavi de ...
-
V asile Baghiu Numitorului comun al trăirii poetice Încerc, între altele, să găsesc, prin ,,himerism”, un fir de legătură al situațiilor...
ok, "discretie maxima", dar pana cand? :D
RăspundețiȘtergereprimavara sa-nvechit deja! nu se mai intampla nimic? :D