Joi seară, am avut lectura publică la Muzeul Memorial "Calistrat Hogaş". Am pus afişe la câteva librării din oraş şi la mine la serviciu. Emil Nicolae, gazda manifestării, a inclus şi un anunţ în ziarul "Realitatea". Ştefan al meu, cu chitara lui, m-a acompaniat. Iuliana şi Ioana au fost şi ele cu mine. Au venit prieteni, oameni interesaţi de poezie în general şi poate de poezia mea, iar eu m-am simţit confortabil, cu adevărat ca între prieteni. Vasile Spiridon mi-a făcut o prezentare amplă, detaliată, în care a explicat un pic "himerismul". Am citit vreo 25 de poeme. Erau acolo Adrian Alui Gheorghe, Radu Florescu, profesorul Tomşa, pictorul Dinu Huminiuc, domnul Caraza. La o cafea şi un pahar de vin, am discutat apoi lucruri uşoare, amuzante, am râs. A fost o seară chiar foarte plăcută. Bună idee a avut conducerea Uniunii Scriitorilor cu aceste lecturi.
Joi preocupări intelectuale, cum spuneam, dar azi am fost la Mastacăn unde am ajutat la semănat, pe câmp, nu departe de casă, apoi am curăţat pomii din livada noastră. Mama mulţumită pur şi simplu că venisem acasă. M-am bucurat şi eu de bucuria ei. Nu pot veni în fiecare zi, dar ea e mulţumită şi aşa. Cât priveşte curăţatul merilor, aceasta mi s-a părut o activitate mai apropiată de recitalul de poezie de alaltăieri. Se simte venirea primăverii.
Citisem pe blog despre aceasta lectura publica si am sunat la directorul Bibliotecii din Piatra Neamt sa ma informez despre data la care va avea loc. Din pacate am fost plecata din tara pana ieri, astfel ca n-am mai fost nevoita sa ma lupt cu dilema: sa merg sau nu la Piatra Neamt pentru evenimentul acesta?
RăspundețiȘtergereUn cititor de rand unde si-ar fi gasit locul intre numele enumerate de tine?
Poate ca as fi schimbat doua-trei vorbe cu Radu Florescu si ceva politeturi cu Vasile Baghiu...
Felicitari poeziei tale! :D
Îţi mulţumesc, Arcadia, pentru intenţia ta de a veni şi pentru comentariul acesta. Toti cei care au venit joi seara, artişti, scriitori sau pur şi simplu oameni care au alte profesii, oameni pur şi simplu ca toţi oamenii, şi-au găsit locul, iar eu am putut sta de vorbă cu fiecare. A fost şansa mea. Am pomenit acele nume nu ca să fac vreo discriminare (departe de mine aşa ceva), ci pentru că nu ştiu dacă ceilalţi, nefiind persoane publice, vor să le apară numele fie şi pe un blog. Din cât am văzut şi mi s-a spus, toată lumea s-a simţit bine. Pentru mine, acesta este lucrul cel mai important.
RăspundețiȘtergere