Ancheta citeste-ma.ro: De ce (mai) scriem? – răspunde astăzi Vasile Baghiu

Ancheta citeste-ma.ro: De ce (mai) scriem?

 – răspunde astăzi Vasile Baghiu 

Statisticile care ne spun cât de prost stă România la capitolul consum de carte şi cât de alarmant e procentul celor afectaţi de analfabetism funcţional sunt dublate de pasivitatea factorilor decizionali. Se închid librării şi dispar publicaţii care promovează lectura fără ca asta să provoace vreo emoţie în afara bulelor restrânse de cititori pasionaţi. Mai mult, taxele fac cărţile şi mai inaccesibile.

Şi atunci, pentru ce sau pentru cine mai scriu scriitorii? În fond, de ce?
Chiar şi acest site a fost gândit ca o formă de promovare a lecturii, un intermediar între scriitori şi cititori. Statisticile noastre, aşa mărunte cum sunt ele la nivelul audienţei, arată o scădere a interesului faţă de părerile celorlalţi pasionaţi de literatură.
Nimic nu este veşnic şi poate că şi cartea are efemeritatea ei, însă pentru cei care mai sunt încă aici căutăm să aflăm ce îi mai aşază la masa de scris pe scriitorii români de azi. Aşadar, de ce (mai) scrieţi, dragi scriitori? Ori, mai degrabă, de ce mai publicaţi ceea ce scrieţi? Şi pentru cine? 

Textul poate fi citit pe platforma citeste-ma.ro AICI                                                                                                                                                                                                                                                       Constantin Piștea

Vasile Baghiu: "Pentru a suporta trecerea implacabilă a timpului"

De ce mai scriu? Scriu pentru că mai există oameni care citesc. Sunt puțini? Uneori da și în general da, se poate spune că a scăzut interesul pentru literatură, alteori însă sunt și eu uimit de atenția pe care o poate provoca o carte. De câteva ori, la lansarea câte unui volum pe care l-am publicat, s-a umplut sala bibliotecii din orașul meu – stăteau oamenii în picioare pe margini, iar la final am scris autografe mai bine de o oră. Și nu erau cunoscuți cei care veniseră, ci oameni pe care îi vedeam atunci pentru prima dată. Iar eu nu eram o vedetă literară. Mi se părea incredibil, iar fenomenul mi-a dat de gândit și m-a motivat să reconsider gândurile despre posibila lipsă de rost a activității scrisului.