Catania din primele poeme "himeriste"

Catania e dintre numele de oraşe pe care le-am pomenit în primele poeme "himeriste" (cei care ştiu cunosc) din anii optzeci şi pe care mi le tăiau cenzorii sau redactorii de pe la reviste imediat ce le găseau în texte, într-un elan de vigilență stupid şi amuzant privit de azi. În puține dăți când s-a întâmplat, mă trezeam cu textele apărute, dar fără Napoli, fără Rio de Janeiro, fără Catania... Acum, cu globalizarea, numele de oraşe "străine" încep să fie scrise şi în povestea vieţii (în biografie, cum ar veni), de unde sunt oricum mai greu de tăiat.

Poezia este singura raţiune a călătoriei

Călătoria este poezie trăită. Numai perspectiva aceasta mă mulţumeşte atunci când păşesc în locuri în care nu am mai fost. Reperele turistice sunt importante, dar nu doar ca motive de bucurie a recunoaşterii unor poveştii sau istorii, ci mai mult în felul în care nucleele poetice strălucitoare apar în poeme şi dau sens întregului. A vizita pentru prima oară un oraş sau un loc de pe pământ seamănă cu lectura unui volum de poezie sau a unui roman infuzat de poezie, cu toată aura de trăire rafinată pe care o presupune. Şi care devine până la urmă un stil de viaţă. Poezia este singura raţiune a călătoriei, tot aşa cum călătoria (fie ea şi imaginară, "himeristă") este singura resursă la vedere a poeziei.

Nu ai altă şansă decât să-ţi vezi de muncă înainte

Dacă ai aşteptări de recunoaştere de la societatea românească în general, de la oamenii locului în care trăieşti, de la cei din breasla ta sau chiar de la cei mai mulţi colegi de muncă, ai o problemă de conectare la realitate. Realitatea este că lumea aceasta românească în care ne ducem veacul este atât de traumatizată de istoria ultimilor 70 de ani încât nu numai că unele gesturi simple precum pronunţarea cuvântului "felicitări" au devenit o "rara avis", dar ele sunt chiar înlocuite de gesturi la fel de simple (şi foarte eficiente) de ostilitate făţişă şi invidie perseverentă. Nu ai altă şansă decât să-ţi vezi de muncă înainte ca şi cum nu ar exista nimeni pe lume şi ca şi cum totul ar fi numai şi numai de amorul artei - cum şi este cu adevărat.

Four translated poems in Cordite Poetry Review

4 Translated Vasile Baghiu Poems

Translated from Romanian by Cristina Savin

Link to the page in The Cordite Poetry Review

The following four poems have been selected from two volumes of poetry: Rătăcirile Doamnei Bovary [Madame Bovary’s Wanderings] and Cât de departe am mers [How Far We’ve Gone], published in 1996 and 2008 respectively. Vasile Baghiu coined the term ‘chimerism’ – a cross between bovarysme and literature – which he defined as a kind of escapism; the creation of a parallel universe or counter-reality through which to escape the everyday struggles of 1980s Communist Romania. Four elements are intrinsic to the concept of chimerism: ‘imaginary journey’, as a means of evading the socio-political constraints and the cultural provincialism of the time; ‘disease’, as a reality devoid of superficiality and flippancy; ‘transfiguration’, as a way of creating new experiences; and ‘science’, as poetic adventure in a space that has rarely been explored through poetic means. The driving force and key inspiration behind chimerism, as Baghiu himself confessed when I interviewed him in 2017, was Thomas Mann’s bildungsroman The Magic Mountain, along with poems depicting sickness and human suffering, which Baghiu read throughout his teenage years.