Pe
măsură ce înaintez tot mai departe în lumea romanului pe care îl am în lucru,
mă gândesc, mai mult și mai mult, la cât de important este să găsești în
fiecare dimineață puterea de a te aduna din toată risipirea vieții pentru a da
un nou asalt paginilor albe. Iar bătălia aceasta mută de refacere zilnică a
traseului unei lumi de cuvinte și emoții va fi - sunt convins - răsplătită
cumva, pentru că înțeleg - și parcă din ce în ce mai limpede - că la sfârșitul sfârșitului
doar pagina scrisă contează.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
A apărut "Bucovina literară" (nr. 1-2-3, 2023), cu multe contribuții valoroase, ca de obicei, dar și cu povestirea mea "Totu... -
Omul himeric trăiește poezia, dar nu face mult caz de această trăire pentru că nu este interesat de ecourile modului său de a percepe viaț...
-
Vasile Baghiu Călătoria sau școala himerică a poeziei trăite Între formele de trăire poetică accesibile în epoca noastră omului himeri... -
Vasile Baghiu Oamenii și războaiele lor mici de fiecare zi Război între noi, uneori. Adesea, de fapt. Cu un război la propriu aproape, l...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu