N-am mai dat pe aici cam de mult... Câteva zile la Marea Neagră... Acolo am şi votat. Ce a ieşit după acest vot al nostru, al românilor, se vede. Lucrurile se complică... Mă tem că al doilea partid istoric important, PNL, va începe să aibă acelaşi gen de probleme pe care le-a avut PNŢCD, şi tot pe mâna lui Băsescu... Problemele vor putea fi evitate doar dacă liderii liberali vor înţelege ce se întâmplă. În fine, despre politică va mai fi ocazia să vorbim... La mare am văzut monumentul de la Adamclisi (aflat acum în reparaţii), nevalorizat, nici turistic, nici altfel, ca multe locuri importante de la noi. Am vizitat, de asemenea, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa, cu piesele lui puse cam cu furca, la grămadă, prin săli. M-am întristat să văd Cazinoul în paragină, stricat, distrus, o nenorocire... În aceeaşi zi, seara, l-am văzut pe primar facând circ de doi bani prin Mamaia, îmbrăcat în maharajah... Am fost la concertul trupei Holograf, al trupei Direcţia 5 şi al altor câtorva cântăreţi români, unde am cântat şi eu refrenele, împreună cu soţia mea şi cu doi prieteni ai noştri din Germania, Anne şi Achim, veniţi pentru prima dată la ţărmul românesc, am cântat împreună cu zecile de mii de oameni adunaţi pe plaja dintre Venus şi Saturn, bucurându-ne de un sentiment de solidaritate extrem de plăcut... Am stat la plajă, am înotat. Am şi citit, la umbră, sub umbrele. Am discutat mult în cele câteva seri, până după miezul nopţii, pe nişte terase din Eforie Nord, la un pahar de Murfatlar, în tihnă, în cuibul protector al prieteniei... Acum, din nou acasă, la muncă, la scris, la viaţa obişnuită de fiecare zi.
Între viaţă, scris şi citit nu-mi mai rămâne prea mult de adăugat. Viaţa îmi dă un acut sentiment al clipei, scrisul mă face să mă gândesc, din când în când, la viitor, unde nu se întâmplă niciodată nimic, iar cititul mă duce puţin în urmă şi mă aduce încet-încetişor cu picioarele pe pământ. Cât despre "himerismul poetic", îl simt ca pe un instrument grozav prin care se poate călători, în ambele sensuri, între poezia scrisă și poezia trăită.
miercuri, august 01, 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Trei răspunsuri despre romanul „Alergările unui scriitor” de la autorul lui, Vasile Baghiu (în Familia, "Cum?", rubrică susținută de Mircea Pricăjan)
1. Cum s-a conturat ideea romanului „Alergările unui scriitor”? Ideea a apărut după ce începusem o serie de alergări în încercarea de a con...
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
A apărut "Bucovina literară" (nr. 1-2-3, 2023), cu multe contribuții valoroase, ca de obicei, dar și cu povestirea mea "Totu...
-
Omul himeric trăiește poezia, dar nu face mult caz de această trăire pentru că nu este interesat de ecourile modului său de a percepe viaț...
-
Vasile Baghiu Călătoria sau școala himerică a poeziei trăite Între formele de trăire poetică accesibile în epoca noastră omului himeri...
-
Vasile Baghiu Oamenii și războaiele lor mici de fiecare zi Război între noi, uneori. Adesea, de fapt. Cu un război la propriu aproape, l...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu