Voi merge la vot pentru a spune DA demiterii președintelui suspendat Traian Băsescu. Tăierea salariilor, a pensiilor și a indemnizațiilor pentru creșterea copiilor, șicanarea și umilirea profesorilor, alungarea medicilor din țară, închiderea spitalelor, susținerea publică a unor contracte suspecte/controversate de exploatare a resurselor țării, tărăgănarea construirii autostrăzilor, protejarea și promovarea în poziții înalte (pe criterii familiale, personale sau de partid) a unor persoane lipsite de cultură și educație și fără realizări în plan profesional, cultivarea și susținerea unui grup de intelectuali exclusiv pe criteriul obedienței (în timp ce scrisorile deschise ale lui Paul Goma adresate Președinției au rămas, de exemplu, fără răspuns!), atitudinea jignitoare față de Regele Mihai, învrăjbirea categoriilor profesionale și sociale și, în general, întreținerea permanentă în țară a unei atmosfere tensionate, indiferența/lipsa de acțiune fermă față de fenomenul grav al drogării tinerilor cu așa-numitele etnobotanice, corupția, proasta reprezentare a țării în străinătate, toate acestea și încă altele, în care președintele suspendat a ținut să se implice personal, sunt pentru mine argumente suficiente. Discuțiile pe teme precum "lovitură de stat", "încălcarea constituției", "îngrijorările Occidentului" le consider lipsite de temei și de oportunitate acum, fiind, în fapt, rătăciri ale unei îngrijorător de mari părți a intelectualității noastre sau, mai rău, diversiuni. Bineînțeles că nu sunt și nu voi deveni un susținător necondiționat al președintelui interimar Crin Antonescu (căruia îi doresc să devină președinte ales!) și nici al noii majorități. Cred însă că schimbarea este necesară acum, nu mai târziu, pentru ca politicienii să înțeleagă un lucru elementar, anume că trebuie să fie mai ponderați, mai echilibrați, mai umani, mai responsabili și că abuzurile și derapajele pot fi sancționate chiar și de blândul popor român. Să mergem la vot!
Între viaţă, scris şi citit nu-mi mai rămâne prea mult de adăugat. Viaţa îmi dă un acut sentiment al clipei, scrisul mă face să mă gândesc, din când în când, la viitor, unde nu se întâmplă niciodată nimic, iar cititul mă duce puţin în urmă şi mă aduce încet-încetişor cu picioarele pe pământ. Cât despre "himerismul poetic", îl simt ca pe un instrument grozav prin care se poate călători, în ambele sensuri, între poezia scrisă și poezia trăită.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Trei răspunsuri despre romanul „Alergările unui scriitor” de la autorul lui, Vasile Baghiu (în Familia, "Cum?", rubrică susținută de Mircea Pricăjan)
1. Cum s-a conturat ideea romanului „Alergările unui scriitor”? Ideea a apărut după ce începusem o serie de alergări în încercarea de a con...
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
A apărut "Bucovina literară" (nr. 1-2-3, 2023), cu multe contribuții valoroase, ca de obicei, dar și cu povestirea mea "Totu...
-
Omul himeric trăiește poezia, dar nu face mult caz de această trăire pentru că nu este interesat de ecourile modului său de a percepe viaț...
-
Vasile Baghiu Călătoria sau școala himerică a poeziei trăite Între formele de trăire poetică accesibile în epoca noastră omului himeri...
-
Vasile Baghiu Oamenii și războaiele lor mici de fiecare zi Război între noi, uneori. Adesea, de fapt. Cu un război la propriu aproape, l...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu