Ieri am postat aici un poem cu titlul "O ţară de milioane". Azi mă gândesc să scriu - în paralel cu scrierea romanului pe care îl am în lucru de câteva luni - un volum de poezie care să aibă titlul poemului şi să "vorbească" despre România de acum. În acest moment ideea mă umple de entuziasm. Sper să nu abandonez acest proiect... Ştiu că lucrul acesta depinde de inspiraţie, dar promit să mă port în aşa fel încât inspiraţia să nu fugă de mine. Doamne ajută!
Între viaţă, scris şi citit nu-mi mai rămâne prea mult de adăugat. Viaţa îmi dă un acut sentiment al clipei, scrisul mă face să mă gândesc, din când în când, la viitor, unde nu se întâmplă niciodată nimic, iar cititul mă duce puţin în urmă şi mă aduce încet-încetişor cu picioarele pe pământ. Cât despre "himerismul poetic", îl simt ca pe un instrument grozav prin care se poate călători, în ambele sensuri, între poezia scrisă și poezia trăită.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Trei răspunsuri despre romanul „Alergările unui scriitor” de la autorul lui, Vasile Baghiu (în Familia, "Cum?", rubrică susținută de Mircea Pricăjan)
1. Cum s-a conturat ideea romanului „Alergările unui scriitor”? Ideea a apărut după ce începusem o serie de alergări în încercarea de a con...
-
Între himeră şi manieră de Ştefania Mincu în "Paradigma", Anul 16, Nr. 3-4/ 2008 Deşi se consideră (şi este receptat astfel ş...
-
Vasile Baghiu Călătoria sau școala himerică a poeziei trăite Între formele de trăire poetică accesibile în epoca noastră omului himeri...
-
Vasile Baghiu Oamenii și războaiele lor mici de fiecare zi Război între noi, uneori. Adesea, de fapt. Cu un război la propriu aproape, l...
-
Vasile Baghiu Știința privită prin ochii poeziei sau pozitivismul liric Fascinația omului himeric pentru teritoriile științei, prea puțin ab...
-
Vasile Baghiu și alergările lui himeriste (prefață) Un scriitor japonez renumit, Haruki Murakami, și-a prezentat viața, inclusiv cea de auto...
Doamne, Ajută-l!
RăspundețiȘtergereCitesc în paralel două romane (nu-i o premieră nici la mine, nici la alţii) în două stiluri, abordări şi vîrste/vremi distante.
Unul deja drege busuiocul unui trecut nu prea orthodox. Celălalt, de un realism tandru, filial, familial nu drege nimic. În schimb se stăruie să facă literatură din orice moment de viaţă.
Uitam să spun că au un numitor comun: biografia proprie.
(Era să spun autobiografie, dar n-ar fi fost cusher.)
”Așa să-ți ajute Dumnezeu!” :D
RăspundețiȘtergere