În multe feluri, mă gândesc, suntem tot acolo

Am avut zilele astea maşina în service, aşa că am mai mers şi eu pe jos şi cu autobuzul. Îngrămădeala incredibilă de la orele dimineţii din microbuze, cum li se spune, mi-a adus aminte de anii optzeci. În multe feluri, mă gândesc, suntem tot acolo, nu am evoluat. Vezi peste tot oameni săraci, îmbrăcaţi prost, copii şi adolescenţi maturizaţi înainte de vreme, cu griji de oameni bătrâni în priviri. Doar ici-colo semne ale epocii de azi, cu consumerismul ei: supermarket-uri, circulaţie mare pe şosele, staţii de benzină colorate, arhitecturi de mall. În rest, multă agitaţie şi o atmosferă parcă de ţară sub asediu, cu o lume având aerul că e pe picior de plecare. Suntem, aşa mi se pare, după 30 de ani, încă în căutarea unei stabilităţi care pare să fugă de noi.