Aş zice chiar că a trebuit să înfrunt adesea un fel de ostilitate apărută cel mai probabil ca reacţie la dorinţa mea legitimă de a-mi păstra cât de cât un dram de independenţă şi demnitate într-o lume literară în derivă, o dorință nu prea bine văzută la noi.
Doar în străinătate am găsit, nu de puţine ori, acea deschidere dezinteresată, lipsită complet de dubii şi generoasă, care, fireşte, nici ea nu e suficientă pentru a răzbi, deși înseamnă enorm.
Dincolo de merite reale, e nevoie și acolo de perseverenţă şi poate chiar de o bună aşezare a astrelor.
În sfârşit, pe drumul acesta, aşa cum e și atât cât e, îmi încerc şi eu şansa în timpurile care mi s-au dat.
Ce vreau să spun? În ultimii ani, am avut norocul să fiu invitat la workshop-uri de traducere via video-facebook-messenger-skype, cu scriitori şi autori din cealaltă emisferă, unde acum e toamnă şi chiar ninge, în proiecte care au adunat deja câteva puncte bifate.
Nici nu ştiam când treceau orele în acele întâlniri de lucru, cu oameni prietenoşi, răbdători şi respectuoşi.
Şi mă întreb adesea, nu fără amărăciune, de ce în general experienţele literare şi colaborările cu cei de afară le-am simţit mai mereu reconfortante şi motivante, iar majoritatea celor de aici au târât după ele tot felul de efecte neplăcute ale unor reziduuri comportamentale anapoda?
Nu generalizez, dar nu pot să nu constat cât de firesc funcţionează acolo recunoaşterea, respectul şi chiar admiraţia, iar aici cât de toxice şi descurajante devin în timp indiferenţa, meschinăria sufletească, invidia, favoritismele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu